Rămâi Persoana Mea Preferată

Capitolul 3

A N A Y A

— Continuăm mâine copii, puteți ieșii.

Ies din clasă ignorând-o pe Evelyn, toată ora mi-a aruncat priviri de genul; "de ce ești așa ciudată?" sau doar era în mintea mea, însă motivul era vărul ei, nu voiam să îl mai văd dar totuși aveam nevoie urgent de bani și dacă o făceam era pentru mătușa.

— Anaya! Glasul Evelynei își face apariția în spatele meu.

Mă întorc uitându-mă surprinsă la ea, era îmbrăcată toată în negru, prima oară când am văzut-o era mult mai colorată nici prin gând nu mi-a trecut că poate fi atrasă de nonculoarea asta. Zâmbetul îi apare pe buze când ajunge lângă mine, era total diferită de ieri.

— Ce ai pățit?

— Nimic, de ce întrebi?

— Arăți de parcă mergi la înmormântare.

Surâde uitându-se la hainele ei apoi spune ceva ce este înțeles doar de ea, acum cine este ciudată?)

— Deci până la urmă ce ai ales?

— Încă nu m-am decis

— Vrei sau nu ca mătușa ta să se facă bine? oh haide Any, de ce îți e greu să pictezi un amărât de perete?

Se pare că azi e directă.

Chiar îmi doream ca mătușa să fie bine doar că e aiurea să îți pictezi chipul pe un perete mai ales în biroul unui necunoscut, poate că eram paranoică dar sigur sunt eu în poza aia, mă cunosc destul de bine.

— Nu înțelegi. Îi spun aproape în șoaptă, în prezența lui eram cu totul altcineva. totuși o să pictez peretele.

— Așa te vreau.

Mă trage într-o îmbrățișare strânsă, surprinsă mă retrag imediat uitându-mă la ea uimită. Ce era cu fata asta?

Plecăm amândouă spre firmă, tot drumul a vorbit dar nu prea am băgat-o în seamă, vorbea mult dar nu ceva interesant.

— Și până la urmă de ce ești îmbrăcată în negru.

— Nu pot să spun.. Dar poate îți va spune Dawson.

Nu că m-ar interesa așa mult de ei doar că era ciudată situația, nu doar ei, ci toți de aici erau așa.

Când ajungem suntem înconjurate de patru bodyguarzi, îl zăresc imediat pe acel tip de care m-am ciocnit ultima oară când am venit aici, privirea lui era rece iar corpul îi era drept, îmbrăcat și el în negru.

— Ce se întâmplă? Spun mai mult pentru mine însă destul de tare încât să audă și ceilalți.

— Domnișoară Evelyn, trebuie să vii cu noi.

Doi bărbați o apucă de braț ocolind intrarea de data trecută, părera să nu fie surprinsă oarecum se aștepta. Iar eu am rămas singură, cum voi ajunge la Dawson acum?

— Tu cine ești? Întreabă unul pe care nu l-am m-ai întâlnit.

— Anaya

— Numele de familie?

— Taylor.

Privirea i se schimbă imediat, era mai relaxat față de acum două minute, însă niciunul nu scotea o vorbă doar își aruncau priviri.

— Aveți de gând să mă duceți la Dawson?

Bărbatul care îmi vorbise adineauri, mă apucă de braț cu putere și mă duce înăuntru.