Rămâi Persoana Mea Preferată

Capitolul 9

D A W S O N

Mătușa ei a ajuns acasă, mă uitam la ea pe geam, nu s-a schimbat de când am plecat. Vorbea cu o femeie și se uită din când în când la Mustangul negru din fața casei. Bineînțeles că era uimită de ce vedea, Anaya nu era o fată ce aducea băieți de genul acasă. Nu aducea deloc.

Îmi îndrept privirea către Anaya, se uita încruntată în oglindă, era ciufulita și clar nu era mulțumită de acele semne pe gât. La dracu, mie îmi venea să o iau pe sus și să o sărut până rămâne fără aer.

Mârâie când vede că nu îi ieșea în niciun fel să se ascundă, eu nu înțelegeam de ce avea nevoie să se ascundă, semnele de pe gât nu erau vizibile.

Înjură ceva doar înțeles de ea și se apropie de geam uitându-se doar pentru o secundă la mătușa ei și devine agitată, eu mă gândeam dacă să îi spun cum mă cheamă sau să o mint. Anaya nu își amintea de mine, dar Adela probabil nici nu m-a uitat.

— Serios că nu îți înțeleg toată agitația asta. Îi spun văzând-o că mai avea puțin și se trăgea de păr, se uita la mine cu o privire ucigătoare dându-mi de înțeles să nu mai vorbesc cu ea.

— Dacă spui ceva de ce s-a întâmplat mai devreme, îți sparg gura.

Îmi spune pe un ton amenințător iar eu mă uit la ea rânjind de faptul că mă amenința, era atât de atrăgătoare când mă amenință iar acea privire mă dă peste cap în toate felurile posibile. Mă întind să o sărut însă ea mă împinge, uitându-se pe geam fiind pregătită ca Adela să intre în orice moment.

Observ că Adela termină conversația cu acea femeie ce părea atât de sâcâitoare, intră în casă uitându-se ba la mine, ba la nepoata ei.

— Sper să primesc o explicație. Spune uitându-se la Anaya.

— El este bărbatul ce m-a ajutat cu banii. Spune înghițit parcă cu greu, ce era cu ea?

— Mă numesc Dawson, scuzați-mă că nu m-am prezentat mai devreme. Îi spun și îi las un sărut pe mână, probabil că era exagerat dar mă aflam des în situații de genul la compania în care lucram.

Uimirea de pe fața ei se face vizibilă, știa de mine, acel Dawson mic și grijuliu cu nepoata sa.

— D-Dawson? Întreabă uimită. Care Dawson?

— Viperstone. Dawson Viperstone, ne cunoaștem?

Stă câteva secunde pe gânduri analizând numele, bineînțeles că numele mi l-am schimbat de când Vikram m-a luat sub aripa lui.

— Nu. Spune parcă evitând privirea către mine.

— Ce treabă ai cu fata mea?

Mă întreabă ca o mamă grijulie, știu că îi era ca o mamă iar, Anaya ca o fiica pentru Adela. Erau apropiate dar se pare că Anaya nu scuipa tot. Era fată deșteaptă.

Iar eu, bineînțeles că nu aveam să o las așa trebuia să mă apropi mai mult de Anaya sau cel puțin să o fac să înțeleagă de ce am lăsat-o, nu știam cum aveam să fac asta fără să o rănesc.

— Nu v-a spus? E secretara mea.

Își întoarce capul spre mine uimită de ce a auzit, iar Adela se uită la ea mult mai uimită. Serios că aveam nevoie de o secretară nouă, cea pe care o aveam doar se freca de mine, nu era bună de altceva.

— Poftim? Întreabă Adela.

Anaya îmi aruncă o privire de genul te omor, aprobă la ce am spus iar mătușa ei îmi aruncă priviri încontinuu.