Rămâi Persoana Mea Preferată

Capitolul 12

D A W S O N

—  Îți dau la schimb noua mea mașina.

—  Am una și nu o înlocuiesc.

Se uită la mine pentru câteva secunde și pleacă de lângă mine, afacerile nu se fac așa, puștiul unui prieten s-a găsit să mă calce pe nervi cu motorul ce îl aveam în garaj. Nu îl foloseam des dar nici să îl vând nu voiam.

Iau o gură din paharul de whisky apoi îmi îndrept privirea către Ajax.

—  Domnule, Anaya e aici.

Mă uit în jurul lui dar nu se afla lângă el, aceeași curiozitate avea și bodyguardul de lângă mine.

Mă uit în spatele meu și ea era așezată pe vine cu puiul de leu al lui Vikram în brațe. Văzând-o cu el în brațe începusem să mă panichez, imediat îmi dau seama că era doar un pui.

Se ridică cu el în brațe în același timp ce își aranja rochia, o rochie elegantă. Rochia aceea îi stătea mulată pe corp, arăta a naibii de bine.

—  Poți pleca. Îi ordon și mă îndrept către zeița mea.

Merg a lene sprea ea și când ajung în fața ei o aud vorbind cu animalul, gemea din cauza zgârieturilor ce i le oferea puiul de leu însă nu îi dădea drumul.

—  Te place.

Ochii ei îi privesc pe ai mei într-un mod insistent, mă uitam la acei ochi albaștri până să îmi atragă atenția acele buze. Nu avea ruj și nici machiaj, tenul ei curat și genele negre care presupun că nu aveau rimel sau orice altceva, o făcea perfectă fără machiaj.

Un zâmbet murdar îmi apare pe buze datorită gândurilor despre ea, chipul ei de înger mă atrăgea de când eram mic, faptul că m-am schimbat foarte mult mă înnebunea, mă temeam că noul Dawson o va aduce în întuneric.

Lasă puiul jos și își freacă mâinile, avea zgârieturi pe mâini.

Îi iau mâinile în ale mele și le sărut pe rând cu grijă.

— Nu îți face griji, se vor vindeca repede. Îi spun eu zâmbind la ea.

—  Cu siguranță.

Mă apropi mai mult de ea iar ea se dă în spate, ajunge lângă perete, lipită. Se uita în fugă în stânga și în dreapta apoi privirea ei mă străpunge, era agitată.

— Dawson...

Mă apropi de gâtul ei pentru a-l săruta însă un parfum neobișnuit la ea mă oprește, un parfum bărbătesc ce nu îl cunoșteam.

Mâinile mele îi dau drumul taliei ei și se poziționează pe perete deasupra capului, mă uitam la ea atent acei ochi erau inocenți, buzele erau uscate iar corpul neatins, totuși parfumul unui bărbat se afla pe ea.

Mă întind din nou la gâtul ei pentru a-l mirosii și nu mă înșelam, nu era parfumul meu și nici al unuia pe care îl cunoșteam.

—...ce? de ce te uiți așa la mine?

Mă întreabă uitându-se fugitiv în ochii mei, maxilarul meu era încleștat iar ochii întunecați.