Rămâi Persoana Mea Preferată

Capitolul 10

A N A Y A

Ies din baie într-un halat alb puțin transparent, chiar aveam nevoie de o baie fierbinte, afară începu' să se lase frig fiindcă era toamnă. Uimitor că acum câteva zile zici că era vară, mă uit pe geam frunzele erau palide iar vântul bătea agitat.

Astăzi, decid să stau în casă să fac schițe sau să citesc, nimic nou. Îmi plăcea să desenez fiindcă mă liniștea iar de citit nu mai zic, parcă aș intra într-o lume total diferita de cea pe care o trăiesc.

Mă îmbrac într-un trening alb și îmi prind părul într-un coc comod, era puțin dezordonat dar nu mă deranja cu nimic. Ies din cameră iar mirosul de mâncare se face simțită, era pusă pe gânduri și o înțelegeam. Până la urmă dacă mă bag în belele, o bag automat și pe ea.

— Ce bine miroase!

Îi spun zâmbind, iar chipul ei pare mai bine față de acum câteva zile iar asta mă bucură.

Primește un mesaj, îl deschide și zâmbește imediat ce îl citește. În viața ei apăruse un bărbat iar eu abia așteaptam să aflu, bineînțeles că avea nevoie să își refacă viața.

— Trebuie neapărat să îl cunosc, nu crezi?

Un zâmbet până la urechi se afișează pe fața ei, aprobă din cap la ceea ce am spus și pregătește cina.

— Va veni și acel moment scumpa mea, până atunci te rog să îmi aduci medicamentele din camera mea.

Fac ce îmi spune și mă îndrept spre camera ei, intru iar eu rămân uimită de curățenia din camera ei, nu intram des dar mă întrebam când apucă să le termine pe toate. Mă uit după medicamente, pe biroul negru se afla ceea ce căutam.

O poză bine pusă într-o ramă îmi atrage atenția, erau copii mătușii. O fată și doi băieți, nu i-am cunoscut dar Adela mi-a promis că voi avea ocazia de Crăciun, ei locuiau cu tatăl lor în altă țară. Nu vorbeau des dar uneori o auzeam comunicând cu ei ore întregi, motivul plecării de lângă Adela au fost studiile.

Las gândurile deoparte auzind-o pe Adela strigându-mă, iau medicamentele și ies din cameră.

Avea un plic în mână uitându-se încă pe geam, analiza plicul de culoarea negru cu argintiu.

— Este pentru tine, scumpo.

— De la cine? O întreb confuză în timp ce mă apropiam de ea.

— Scrie pe spate, Viperstone. Un bărbat îmbrăcat în negru mi-a spus să ți-l ofer.

— Dawson. Spun eu puțin în șoaptă.

Iau scrisoarea așezându-mă pe canapeaua mare, o deschid curioasă de ceea ce scria. Avea numărul meu de telefon, putea să îmi de un mesaj sau să mă sune dar mi-a trimis o scrisoare.

"Te invit la petrecerea unei reuniuni, acum că ești secretară poți avea parte de aceste ocazii alături de mine, te aștept diseară. Ajax, va veni la ora opt să te ia."

Îmi aduc aminte de bărbatul acesta, Ajax. Este bodyguard.

Mă uit confuză la Adela, ea nu părea îngrijorată ca de fiecare dată, avea un fel de încredere. Mă gândeam dacă să accept această invitație acum că eram secretarea unui mitocan, lăsând asta deoparte puteam să primesc banii de care aveam nevoie în toți acești ani. Nu trăiam rău dar nici cum trebuia, iar dacă voiam să ajung cu adevărat o pictoriță aveam nevoie de ceva bani, iar el mă putea ajuta cu toate că nu îl doream prea mult prin preajmă.

— Sper că mergi. Îmi spune Adela în timp ce se apropia de mâncarea pregătită pe masă.

— De când ți-ai schimbat părerea despre el? O întreb uimită în același timp și confuză.