Rămâi Persoana Mea Preferată

Capitolul 8

A N A Y A

Mă aflu în clasă, ultima oră și scap de toate persoanele ce se holbau la mine. Se pare că toți îl cunoșteau pe Dawson iar majoritatea îi țineau de frică din câte mi-a spus Evelyn.

M-am întâlnit cu ea imediat ce am intrat la ora de desen, mi-a pus o mie de întrebări în legătură cu bârfele auzite. Am recunoscut ce s-a întâmplat însă i-am explicat că nu a însemnat nimic, totuși ține de crezut părerea ei.

Când ora s-a terminat îmi strâng lucrurile și ies afară, ingor pe toată lumea până când simt pe cineva ce se izbește de mine, un băiat cu parul creț și înalt, scapă tot ce avea în mână din cauza impactului.

— De ce nu te uiți pe unde mergi? Mă întreabă în timp ce își strângea caitele și ce mai avea.

— Tu ai intrat în mine. Îi spun deranjată de faptul că mă acuza pe mine.

Își ridică privirea către mine atunci când și-a adunat ce îi căzuse.

— Data viitoare chiar o să intru în tine. Îmi spune rânjind și îmi face cu ochiul.

Nu-mi vine să cred că asta este cea mai de cacat zi, trebuie de fiecare dată să intru în situații de genul?

Pufnesc și îl las singur, îmi ajungeau toate lucrurile astea care nici nu le înțelegeam, aveam mult până să mă obișnuiesc.

Ajung lângă copacul meu preferat și mă așez pe iarba pufoasă, îl aud pe băiatul ce a dat peste mine vorbind cu alt băiat.

— Eu zic să te potolești Eric, nu vrei ca Dawson să afle. Îi spune băiatul de lângă, care probabil era prietenul lui.

— E frumoasă, la dracu. Îți dai seama dacă îi fac în ciudă când vede că poate fi și a mea?

Vorbele ce le auzeam, mă dezgustau, dar nici nu as fi vrut să afle Dawson mă voi descurca și singură, nu îmi doream nicio bătaie din cauza mea iar ceva îmi dă de înțeles că s-a mai întâmplat asta între ei.

***

Eram în cameră citind o carte în timp ce făceam din când în când niște schițe pe caiet, îmi doream să lucrez cu pasiunea asta însă nu aveam cum, nu îmi permiteam și trebuia să termin ultimul an de liceu.

Am plecat după ce am terminat programul și am mers acasă, Evelyn m-a invitat la o cafea mai târziu dar am refuzat. Aveam nevoie să fiu singură totuși datorită ei am strâns banii pentru medicamentele bunicii, îi sunt recunoscătoare.

Îmi iau telefonul, uitându-mă la numărul ei de telefon și în același timp gândindu-mă dacă să o sun, să îi trimit un mesaj că mi-am făcut timp pentru o ieșire la cafea sau să o las pur și simplu așa.

Capul meu era plin de gânduri neînțelese alteori prea înțelese, mă făcea să înnebunesc uneori. Prefer să le ignor.

Aud ușa deschizându-se, fiind mătușa Adela. Mă bucuram ca o aveam pe ea alături de mine, îmi oferă întotdeauna sfaturi numai de bine.

Ies din cameră pentru a vorbi cu ea dar nu dau de Adela, acel bărbat înalt, acel nesuferit ce își permitea să mă sărute când voia, a intrat în casa mea.

— Ce cauți aici? Îl întreb furioasă.

— Era mai ușor să vin la tine decât să îți trimit acele mesaje și să le ignori. Îmi spune calm uitându-se în jur inspectand casa.

Îmi verific din nou telefonul și avea dreptate, mi-a trimis un mesaj după ce a plecat din parcarea liceului. Cum de nu am observat? Și de unde are numărul meu?

Clar, Evelyn.

Mă apropi de el nervoasă și puțin speriată, dacă vine Adela în momentul acesta și îl vede în casă? Nu voiam să știe de el fiindcă la naiba uite cum arată, stilul lui iar caracterul lui e unul de ignorat dacă nu vrei să intri în belele și clar Adela nu ar avea o impresie bună despre el. Nu că ar avea alte motive dar la dracu a intrat în casă pur și simplu.

— Afară, acum! Mă răstesc la el în timp ce îl împing spre ieșire.

Îmi apucă mâinile punându-mi le la spate, oh doamne! eram aproape unul de celălalt din nou.

— Dă-mi drumul Dawson, m-am saturat de jocurile astea!

— Nici nu am început, afuristo.

Ochii mei îi priveau pe ai săi, respirația lui era una caldă iar parfumul lui bărbătesc combinat cu fumul de țigări îmi inudau nările.

Eram iar în situația asta, atât de apropiați și atât de aproape să ne atingem buzele. Eram lipită de el, îi simțeam pieptul tare pe sânii mei. Oh, și acel zâmbet viclean. Îmi mușc buza din cauza situației dar nu era tocmai o decizie bună, în momentul acela își mută privirea pe gura mea.

Mâinile mele sunt eliberate din strânsoare și în acel moment mă simt ridicată sus, mâinile lui erau pe fundul meu iar picioarele mele îi înconjura talia. Sărutul brusc apărut mă face să gem, în capul meu nu mai era niciun gând ca Adela va ajunge cât de curând acasă iar eu mă ling cu un obsedat.

La naiba dacă mă puteam împotrivi!

— Dawson, ar trebui sa pleci. Reușesc sa spun dar nici bine nu apuc să trag aer, mă trage înapoi într-un sărut, deschid gura și limba lui o atinge pe a mea. O linge, o suge, o impleticește cu a lui, cu grijă.

Mă trage de păr dându-mi capul pe spate și începe să îmi muște gâtul cu mici sărutări, gem de plăcere până o aud pe Adela vorbind cu o vecină afară.

— Dawson, oprește-te. Îi spun încercând de data asta să îl îndepărtez de mine.

— Ce s-a întâmplat?