Rămâi Persoana Mea Preferată

Capitolul 27

A N A Y A

Dacă acum câteva ore am crezut că sunt în siguranță, acum mi-am schimbat total părerea.

Mă aflam pe un pat, îmbrăcată într-o rochie albă din material ușor și vaporos care pare să fie dintr-un material semi-transparent.

Cine m-a dezbrăcat?

Pe tavan, un candelabru masiv proiecta umbre dansante pe pereți, iar mirosul dulceag al unei flori necunoscute plutea în aer. În timp ce încercam să-mi adun gândurile, o ușă masivă din lemn a scârțâit ușor și un bărbat a intrat în cameră.

Avea o prezență copleșitoare, iar ochii lui pătrunzători, de un verde adânc, m-au țintuit cu o intensitate care mă făcea să tremur.

Știam foarte bine cine este.

— Cum te simți? m-a întrebat el cu o voce joasă.

Mi-am tras instinctiv cearceaful alb peste corpul meu, simțind marginile reci ale patului sub degete.

— De ce mă aflu aici? am reușit să articulez, chiar dacă vocea mea părea să trădeze frica ce mă copleșea.

Dexter a zâmbit, un zâmbet care nu ajungea la ochii săi, și s-a apropiat cu pași lenți.

— Nu te speria, a spus el. Nu sunt aici să-ți fac rău. Ai fost adusă în casa mea pentru un scop.

— Ce scop? Am simțit cum un val de indignare îmi străbate corpul.

Dexter s-a oprit la marginea patului și m-a privit cu o oarecare curiozitate.

— Te-am adus aici pentru a mă răzbuna pe Dawson. Cred că ai aflat deja despre mine.

Simțeam căldura privirii lui asupra mea și am realizat că Dexter era mai periculos decât îmi imaginam. Știam de rivalitatea dintre el și Dawson, dar nu înțelegeam de ce a trebuit să fiu implicată. 

— Ce legătură am eu cu răzbunarea ta? am întrebat, încercând să-mi maschez teama și să par stăpână pe mine. 

Dexter a chicotit, un sunet care părea să vibreze în aer, accentuând liniștea apăsătoare din cameră. 

— Ești cea mai importantă persoană din viața lui, a spus el. Tu îl urăști iar prin tine, îl pot atinge acolo unde doare cel mai tare.

Mi-am simțit inima bătând cu putere. Oare este alegerea corectă făcând asta? Să mă răzbun pe el alături de dușmanul lui?

— Dawson va veni după mine, am spus cu fermitate.

Dexter s-a apropiat și mai mult, coborându-se la nivelul meu. 

— Știu, a murmurat el, iar vocea lui părea aproape tandră. Dar până atunci, suntem doar noi doi. Poate că vei descoperi că nu sunt chiar așa de rău cum ți s-a spus. 

Ochii lui mă priveau cu o intensitate care m-a făcut să-mi țin respirația. Simțeam o atracție ciudată și periculoasă care se infiltra în frica mea, dar știam că nu era momentul să mă las pradă emoțiilor. 

— Ce vrei de la mine? am întrebat din nou, de data asta cu o voce mai calmă, căutând să înțeleg adevăratul său plan. 

Dexter a zâmbit din nou, de data aceasta cu o căldură neașteptată. 

Dexter s-a îndreptat spre o fereastră acoperită cu draperii grele, trăgând ușor de ele pentru a lăsa să pătrundă o rază de lumină.

M-am uitat la silueta lui conturată de lumina dimineții și am simțit cum tensiunea crește.