Rămâi Persoana Mea Preferată

Capitolul 36

A N A Y A

— Anaya, Dawson, haideți la masă! strigă Scarlett din casă.

Ne aflam la garaj, după ce m-am trezit, Dawson îmi propusese să venim aici. Bineînțeles că am fost de acord, fiindcă aveam nevoie de ceva care să-mi calmeze mintea.

Pictam peretele garajului, pierdută în micul meu univers, departe de orice altceva. Era ceva ce îmi ridica moralul, mă liniștea complet.

— Hai să mănânci, îmi spune Dawson, apropiindu-se încet.

Văzându-mă concentrată la pictură, aștepta cu răbdare, lăsându-mi spațiu.

Îmi dăduse voie să pictez peretele ca să-mi ridic dispoziția. Nu suporta să mă vadă supărată și, într-un mod ciudat, făcea orice pentru mine.

Descoperisem că, în spatele feței sale de bărbat dur, Dawson avea o slăbiciune când venea vorba de mine.

— Vin imediat, îi spun fără să mă opresc, vrând să termin ce începusem.

Simt cum mă cuprinde de la spate, brațele lui masive înconjurându-mă, iar respirația caldă mi se strecoară pe gât. Îngropă fața în gâtul meu, lăsând mici săruturi pe pielea mea.

Părul meu prins în coc dezordonat îi oferă calea perfectă să-și continue sărutările. Mâinile mele se opresc din pictat, incapabilă să rezist efectului pe care îl avea asupra mea.

— Te vreau... Te vreau atât de mult, Anaya, șoptește el, vocea lui gravă, plină de dorință.

Închid ochii, lăsând capul pe umărul lui. Simt că mă pierd din nou în el. Îl simt cum mă strânge și mă trage și mai aproape de trupul său, și tot ce voiam era să mă abandonez momentului.

— Haid-... se aude Hassen, dar nu mai termină propoziția.

Mă retrag brusc de lângă Dawson, cu respirația agitată.

Ce naiba fac?

Îmi întorc repede privirea către Dawson, iar el, furios că Hassen ne-a întrerupt, aproape că îl fulgeră din priviri. Simt o tensiune imensă între noi doi.

Pun pensula și paleta de culori jos, încercând să mă recompun și să mă îndepărtez.

Mă grăbesc spre ceilalți, dorind doar să-mi recapăt controlul asupra mea.

Ce naiba a fost în mintea mea să-l las să se apropie din nou atât de mult?

Eram o tâmpită, clar.

Am ajuns în bucătărie și i-am găsit pe Scarlett și Jaxon la masă, dându-și unul altuia să mănânce cu atâta tandrețe, încât nu m-am putut abține să nu zâmbesc.

M-am apropiat și m-am așezat pe un scaun, observând ce aveau în față.

— Pizza? am întrebat râzând, imediat realizând că Scarlett probabil nu știa să gătească.

— Din păcate, doar atât s-a putut, a spus Hassen, apărând în spatele meu alături de Dawson.

Am ridicat privirea spre ei și am întâlnit ochii lui Dawson, dar doar pentru o clipă. Am ales să îi evit privirea. Îmi era greu să fiu aproape de el după tot ce se întâmplase.

— Pacostea asta mică nu știe să gătească, a spus Jaxon, aruncând o glumă directă către Scarlett, care îi întoarse imediat o privire urâtă.

— Te învăț eu, dacă vrei, am spus din senin, atrăgând atenția tuturor. Ochii lor erau acum asupra mea, fără să scoată un cuvânt.

— Știi să gătești? a întrebat Dawson cu un aer surprins.