Rămâi Persoana Mea Preferată

Capitolul 21

A N A Y A

Mă trezesc din cauza soarelui ce bate în geam. Uitasem să trag draperiile. Se pare că astăzi nu plouă, tocmai bine. Aveam nevoie să ies la o plimbare, să iau puțin aer și să-mi adun gândurile. Îmi trebuia un plan să scap de psihopatul ăla.

Nu-mi vine să cred că am putut să mă atașez de un asemenea om. Ăsta era Wilson? Nu mai există nimic din acel Wilson. Acum, era un Viperstone. Un alt nume, un alt om.

Oftez obosită de situație, ridicându-mă din pat. lau de pe jos niște haine sport, mă îmbrac și mă îndrept spre baie.

Tresar când deschid uşa. Dau de un bodyguard fix lângă uşă, Ajax. Îmi simt inima sărind cu putere în pieptul meu și, pentru o clipă, simt ceva în neregulă.

Dawson plecase?

Ajax nu spune nimic, doar mă fixează cu privirea lui rece și pătrunzătoare. Simt un fior rece pe șira spinării. Încerc să-mi adun curajul și să-l ignor.

Ăsta era planul? Să mă lase din nou singură?

Îmi continui drumul spre baie, simțindu-i prezența amenințătoare în spatele meu.

Mă opresc brusc. Nu aveam de gând să joc după regulile lui Dawson. Aveam nevoie de spațiu. Închid ochii pentru o clipă, încercând să-mi controlez respirația și să-mi adun gândurile.

— Nu mă mai urmări, îi spun ferm, fără să mă întorc.

— N-am de ales, răspunde el prompt.

Privirea mea tăioasă îl fixează, străpungându-l cu nervozitate. Mă apropii de el, simțindu-i prezența copleșitoare.

Nu mă intimida înălțimea lui impunătoare... era al naibii de înalt.

Concentrează-te!

— Ai face bine să-l suni pe Dawson, acum!

În schimb, se uita calm la mine, doar pentru câteva secunde.

Se întoarce cu spatele și își scoate telefonul, probabil anunțându-l că vreau să discut cu el.

Profit de situație și plec grăbită, nu știam unde dar sigur unde vedeam cu ochii. Până când mă simt trasă brutal de o mână, una prea puternică fiindcă simțeam durerea până în oase.

Era un bărbat.

Un bărbat înalt, îmbrăcat elegant și foarte încruntat. Se uita la mine insistent cu o privire urâtă, încă ținându-mă de braț.

Privirea mea aprinsă de aceeași încruntare, îl privea la fel, nu îl cunoșteam însă mi-a creat o impresie nu tocmai plăcută din momentul în care l-am privit.

Strânsoarea lui mă eliberează brusc făcându-mă să mă dau cu un pas în spate, mă întorc imediat ce simt altă prezență în spatele meu, nu era bărbat ci o fată.

Aceleași trăsături fizice, erau frați. Îi priveam agitată pe amândoi, vedeam doi frați gemeni încolțindu-mă.

— Data viitoare când umbli singură prin casă asigură-te să nu dai de noi. Ai înțeles?

Mă simt trasă mult prea rapid de bărbatul ce acum câteva secunde eram cu spatele la el, vocea lui impunătoare îmi dă fiori.

M-a amenințat.

— Voi cine sunteți? Întreb confuză în același timp cu un ton amenințător.

— Proprietarii acestei case. Răspunde fata cu ochii căprui și părul castaniu. Privirea ei pătrunzătoare mă țintuiește locului.

O ușă se aude puternic izbită de perete, tresar imediat ce aud zgomotul. Cei doi gemeni se întorc simultan spre intrare.

Era pshiopatul nesuferit.

— Ce se întâmplă aici? Întreabă el, vocea lui tunând în încăpere. Privirea lui aspră se fixa pe mine, apoi pe cei doi frați.

— Am găsit-o rătăcind prin casă. A spus băiatul, fata dădu din cap, confirmând spusele fratelui său.

Dawson mă privi cu ochii scrutători, iar în ochii lui am putut citi un amestec de curiozitate și suspiciune.

— Și ce intenționați să faceți cu ea? Întreabă cu un ton impunător.

— Am vrut doar să o avertizăm, să nu mai umble singură prin casă. Spuse fata, deși glasul ei sugera altceva.

Dawson se apropie de mine, iar prezența lui era copleșitoare, mă simțeam mică și neajutorată în fața lui.

Încerc să-mi recapăt controlul asupra respirației, dar e greu când Dawson e atât de aproape. Aura lui întunecată și puterea pe care o emană mă fac să simt un amestec ciudat de teamă și atracție.

— Avertismentele sunt inutile, mai ales când sunt însoțite de amenințări. Spune Dawson cu o voce rece, dar privirea lui rămâne fixată asupra mea.

Fata și băiatul schimbă o privire rapidă, iar o tensiune nedefinită plutește în aer. Dawson își încrucișează brațele și continuă să mă privească, de parcă ar încerca să-mi citească gândurile.

— Ai vrut să vorbim? Întrebă el brusc, iar tonul lui nu lasă loc de ezitări.

— Da. Răspund aproape șoptit, simțindu-mă ca o pradă în fața unui prădător.

Dawson zâmbește, dar zâmbetul lui e lipsit de căldură.

— Foarte bine. Atunci să mergem într-un loc mai retras.

Cuvintele lui sunt ambigue, iar tonul lui mă face să simt că în spatele lor se ascunde ceva mult mai întunecat. Se întoarce către gemeni.

— Voi, data viitoare cand nu sunt prin preajmă, asigurați-vă că Anaya nu mai rătăcește singură prin casă. Nu vrem să se piardă, nu-i așa?

Cei doi gemeni dau din cap, iar eu mă simt prinsă într-un joc periculos al cărui reguli nu le cunosc.

Dawson se apropie și mai mult, iar parfumul lui îmi inundă simțurile. Îmi ia mâna și mă trage ușor către el. Inima îmi bate nebunește.

Înghit în sec și dau din cap, neputând să articulez niciun cuvânt. Mă simt prinsă între teama necunoscută și atracția fatală pe care o simt față de acest bărbat periculos și pshiopat.

Ne retragem în camera lui, cea dezordonată, se pare că nu s-a schimbat în totalitate.

— Ce se întâmplă? Reușesc să spun văzând că încuie ușa.

— Tu să-mi spui. Răspunde prompt.

Se apropie de mine cu o privire de neclintit, distanța dintre noi se micșorează încet, încet.

De data aceasta nu o să mă sperie, o să rămân pe loc refuzând să mă mai atingă.

S-a apropiat așa de mult încât îi simțeam respirația cum îmi bătea în frunte, nu îl priveam în ochi, dar îi puteam simți privirea arzătoare de acea dorință.

O dorință necontrolată.

Îi privesc buzele, acele buze care mă devorau de fiecare dată când voia, acele buze care îmi săruta gâtul cu o pasiune de nedescris.

Îi întâlnesc ochii, acei ochi negrii care m-au privit fără milă când m-a părăsit.

Puteam pur și simplu să îi spun că știam cine era, dar oare va recunoaște?

Vena de pe gâtul lui îmi atrage atenția, pulsând frenetic, ca o chemare irezistibilă. Îmi poziționez mâna pe gâtul lui atigându-l ușor, simțindu-i pulsul accelerat sub degete.

El își încordează maxilarul, dar nu se retrage. În schimb, își apropie fruntea de a mea, respirația lui fierbinte amestecându-se cu a mea.

— Știu cine ești.