Rămâi Persoana Mea Preferată

Capitolul 16

A N A Y A

Mă aflu în baie, a trebuit să merg să fac un duș iar apoi va trebui să duc o discuție serioasă cu acel nemernic nesuferit.

M-a adus cu forța! Sigur este băiatul de care eram foarte apropiată?

Nu prea cred.

Mi s-a adus câteva haine, habar n-am de unde dar mi se potriveau perfect.

Ies din duș alegând un tricou negru cu pantaloni de trening tot de nonculoarea negru, îmi usuc repede părul cu feonul care probabil a fost cumpărat special pentru mine.

Părea abia cumpărat, oare el a făcut asta să îmi vadă reacția sau poate era vreun obsedat.

Încetează, Anaya! Concentrează-te pe ce contează.

Și asta fac, ies din baie mergând în sala alături de o servitoare, în care se afla și Dawson, probabil și mai mulți necunoscuți.

Îi întâlnesc privirea într-un final, încă era nervos. Mă opresc pe scări analizând încăperea, oamenii și orice ar putea să mă tragă în jos.

Bineînțeles că mi-am făcut și dușmani, nu știam cine m-a drogat iar acel cineva sigur îmi voia răul, mai ales fata care mă privea de parcă i-aș fi furat bijuteriile de care nici nu mă interesa. Acea cineva Rubyna.

Ajung lângă Dawson încercând să îi înfrunt privirea, știu că avea multe de spus, la fel și eu. Abia așteptam.

— Vreau să plec cât mai repede.

Îi spun hotărâtă privindu-l în ochi, voiam să plec acasă cât mai repede, chiar dacă aveam multe de explicat după dispariția mea atâta timp, habar n-aveam nici unde îmi era telefonul.

— Vrei să pleci? Crezi că poți scapă așa ușor de mine?

Era aplecat la urechea mea, simțindu-l cum rânjește după replica dată. Șoapta lui îmi trimitea fiori pe șira spinării, iar rânjetul său îmi dezvăluia că nu aveam nicio șansă să îi evadez controlul.

Dar clar, nu îi lăsam fără replică.

— Crezi că mă poți intimida? Îi șoptesc înapoi, cu o voce la fel de tăioasă.

Văd interesul trecându-i prin ochi pentru o clipă, până un bărbat înalt apare lângă noi.
Se îndepărtează de mine dar rămâne destul de aproape.

— Ne retragem? Vocea bărbatului necunoscut era profundă și autoritară.

L-am mai văzut cândva dar nu am avut vreo conversație, cred că în momentul de față nici acum nu îmi doream însă nu aveam de ales.

Dawson aprobă, și mergem separat de restul. Ajungem într-o încăpere diferită, un fel de birou doar că nu birou.

Încăperea în care ajungem era simplă și modernă. Pereții erau vopsiți în alb, făcând camera să pară mai mare și mai luminoasă.

În mijloc se afla o masă din sticlă cu picioare metalice, înconjurată de scaune albe și confortabile.

Pe un perete era un ecran mare pentru prezentări, iar în colțul opus se afla un televizor plat. Câteva rafturi suspendate țineau plante și obiecte decorative simple.

Podeaua era din parchet deschis la culoare, dând camerei un aspect curat și ordonat.

— Îmi cer scuze că nu m-am prezentat, Vikram Viperstone.

Mână lui este întinsă către mine, așteptând să mă prezint la rândul meu dar instinctul meu îmi spunea că știa deja cine sunt însă, era nepoliticos să îl las cu mâna așa.

— Anaya Taylor.

Mâinile noastre se unesc apoi ne îndepărtăm.

Ne așezăm pe scaunele albe din jurul mesei, pregătită să port o discuție cât mai calmă.

— Din câte știu, domnișoară Anaya, va trebui să te muți așa că...

— Nu.

Răspund imediat ce aud fără a-l lăsa să continue, nu vreau să mă mut. Nu văd un motiv important pentru a o face.

Știam că Dawson a plănuit asta. Avea de gând să mă ducă într-un oraș străin apoi să mă părăsească?

La naiba..

— Vei face cum spun altfel vei suporta consecințele.

Îl aud pe Dawson, ce consecințe?

— La naiba cu tine! Nu ai dreptul să îmi controlezi deciziile!

Mă ridic nervoasă de la masă privindu-l cu furie în ochi, s-a dus cu calmul.

— Nu mă enerva Anaya, faci cum spun dacă nu cumva vrei ca mătușa ta să fie în pericol.

Îl priveam pe Dawson atentă, nu voiam ca mătușa Adela să fie în pericol...

Mă așez obosită înapoi pe scaun privindu-i pe amândoi, trebuia să fac asta, să mă mut cu el.

Aveam multe întrebări însă știam că nu e momentul.

— Am o casă în Columbia, puteți sta acolo un timp, veți avea și companie ca să nu vă plictisiți.

Spune Vikram cu un zâmbet pe buze, lăsat pe spate.

Zâmbesc fals, apoi mă ridic uitându-mă la nesuferitul din fața mea.

Îmi întâlnește privirea uitându-se calm la mine, un mic rânjet apare în colțul gurii dar dispare la fel de repede cum a și venit.

~~~

Ajax m-a adus acasă, mâine o să plec din nou cu Dawson. Îmi era greu să plec departe de mătușa dar nu voiam să o pun în pericol doar pentru că am călcat eu strâmb.

Intru în casă, în sufragerie se afla doar Calista. Ceilalți probabil erau în camerele lor iar mătușa la muncă, va trebui să discut cu ea în seara asta.

— Bună! O salut pe Calista din respect pentru că era verișoara mea dar nu o aveam tocmai la suflet.

— Să înțeleg că vei sta cu noi?

Fata asta abia aștepta să îmi iau zborul din casa asta, era o nesuferită.

— Nu te gândi că plec de tot.

Intru în camera mea, abia așteptam să mă arunc în pat și să rămân acolo până mâine dimineață.

Mă trezesc brusc din somnul mult prea adânc ce l-am avut, mă uit la ceas și era ora nouăsprezece, ora la care mătușa trebuia să fie acasă.

Intru în sufragerie cu speranța să o găsesc aici pentru a discuta cu ea dar nu era, nu voiam să o deranjez.

O las pe mâine, mă duc în camera mea încercând să adorm din nou însă nu puteam.

Mii de gânduri îmi treceau prin cap, simțeam frică și nervozitate în același timp.

Dar era și iubire?