Rămâi Persoana Mea Preferată

Capitolul 31

A N A Y A

Mă uit la portiera închisă în fața mea și simt cum mi se adâncește nodul din stomac. Mi-a spus să rămân liniștită, dar cum aș putea să fiu când știu ce urmează să facă?

Respirația mi se accelerează, încercam să-mi controlez frica, mă prind cu mâinile de pielea scaunului, încercând să îmi adun gândurile.

Privirea mi se oprește asupra mulțimii de oameni care se adună din ce în ce mai mult în fața conacului, aruncând priviri în direcția mea chiar daca nu mă vedeau din cauza geamurilor fumurii, șoptind între ei, îmi aruncau priviri încărcate de curiozitate.

Privesc din nou afară. Fumul negru începe să se ridice spre cer, iar flăcările devorează totul cu o furie nestăpânită.

Îl văd pe el, se îndepărtează de casa în flăcări cu o privire rece, determinată, observându-i pe Jaxon și Hassen. Îmi simt inima cum se strânge. Știu că tot ce face, o face pentru mine, dar cât de departe va merge? Și ce preț va plăti pentru asta?

Dawson nu se apropie de mașina în care mă aflu. Îl văd că merge spre mașina lui, fără să se uite înapoi. Hassen se urcă la volanul mașinii noastre și pleacă în grabă, virând brusc și îndreptându-se într-o altă direcție decât restul.

Aud sirenele poliției apropiindu-se. Inima începe să-mi bată mai tare. Mă gândesc la Dawson și mă întreb de ce nu a venit cu noi. De ce a plecat separat?

Îmi privesc mâinile tremurânde și încerc să mă calmez.

— Hassen, unde merge Dawson? întreb, încercând să nu par prea speriată.

— Se întâlnește cu ceilalți, răspunde el scurt, concentrat la drum. Dar pot simți și eu tensiunea din vocea lui.

Care ceilalți?

Mintea îmi este plină de întrebări totuși încercam să-mi păstrez calmul dar frica de a-l pierde mă apasă.

Nu știu unde ne îndreptăm, dar sper doar ca Dawson să reușească să scape.

În scurt timp ajungem la garaj, locul acela ascuns unde am mai fost cu Dawson înainte. Am recunoscut imediat locul – pereții murdari, mirosul de ulei și fiare vechi. Mă liniștesc puțin, știind că am ajuns aici în siguranță.

Scarlett e afară, probabil ne aștepta. O văd cum se apropie repede de mașină când ne oprim. E agitată, iar ochii ei caută cu disperare.

— Jaxon este bine, Hassen? întreabă ea, cu vocea tremurândă.

Hassen îi face un semn din cap apoi îmi deschide ușa mașinii. 

— Da, e bine. E cu Dawson. Totul e sub control, spune el, dar simt că și el încearcă să-și păstreze calmul.

Scarlett oftează ușurată, dar îmi pot da seama că nu e convinsă pe deplin. Și nici eu nu sunt. Inima îmi bate tare, și îmi mușc buza, neliniștită.

— Ești bine, Anaya? mă întreabă Scarlett, îngrijorată.

— Da.. sunt bine. Îi răspund ezitând.

Abia acum conștientizez că nu aveam nimic în picioare, înainte să mă dau jos din mașină privesc picioarele ușor murdare.

— Stai! Îți aduc ceva de încălțat, mă anunță observând imediat problema mea.

Fata asta era mereu atentă, la oricine?

Curând, Scarlett mi-a adus o pereche sandale roșii. Tipic pentru ea.