⚠️🔞Avertisment privind conținutul sensibil, recomandat pentru vârsta de peste 18 ani. ⚠️🔞
💚Acesta carte se numește „Dulcele miros de dragoste" (Kaunas) de Violet Rain iar de curând a fost lansată seria după acest roman care se numește ,, TE SIMT...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
⚠ Avertisment privind conținutul sensibil, recomandat pentru vârsta de peste 18 ani. ⚠⚠️⚠️
Crezi că nu voi merge? Odată ce comandantul Yai a spus asta și a plecat, stau acolo câteva minute pentru a-mi procesa sentimentele, șocat, fericit, surprins, surprins cu garda jos. O minge minusculă de bucurie se adună în pieptul meu, ca un lotus subdimensionat care înflorește într-un iaz uscat și abandonat.
Comandantul Yai nu mă disprețuiește ca atunci când ne-am întâlnit prima dată. În plus, se pare că îmi place destul de mult. Persoana care te disprețuiește nu ți-ar săruta obrazul, nu? Inima imi tremura la acest gând. Comandantul Yai a spus clar că vrea să fie mai aproape de mine
Ce a făcut el îmi topește inima și vreau să-l urmăresc fără minte. Pot găsi plăcere pășind în cortul lui prin ușa cortinei și răsfățându-mă în orice se va întâmpla, dar o mică parte din inima mea mă reține.
Chiar il iubesc. Cu toate acestea, iubirea unilaterală este diferită de a ține mâna și a trece prin toate împreună. Este adevărat că am încercat toate metodele de a-i fura inima înainte, dar eram o mizerie și am pierdut atunci. Acum, sunt mai colectat și aștept cu o minte mai calmă. În fiecare zi, încerc să mă susțin să fac un pas înainte încet, dar constant, în speranța că nu mă voi împiedica și nu voi cădea la fiecare pas ca înainte. Indiferent, acum că comandantul Yai își deschide brațele, întâmpinându-mă să-l îmbrățișez, devine o decizie prea mare decât mă așteptam. Nu este vorba doar despre plăcere și activitate fizică. Sunt incluse sentimente profunde.
Este vorba despre a decide dacă să facă un pas înainte singur sau să ma sprijin pe umărul lui și să facă un pas înainte împreună. Confuzia și frica mă fac să mă opresc și să mă întorc. Nu pot merge înainte. Am fost mizerabil și am pierdut destul. Nu am puterea să lupt împotriva a ceea ce ma va zdrobi. Mă îndoiesc că pot suporta chiar și o mică dezamăgire. Și când mă întreb de ce îmi este atât de frică, nu pot să-l precizez.
În seara asta, nu împart o căruță cu căpitanul Mun ca înainte și în schimb îi întreb pe bucătari dacă pot dormi în cort cu ei și toți mă întâmpină cu toată inima și cu respect. Merg până să întindă o altă saltea și să-mi dea o pernă și o pătură. Obișnuiau să mă vadă ca niște o ființă de altă lume din cauza fondului meu misterios. Dar, după ce i-am ajutat pe toți să scape la timp de incendiu, acum mă tratează cu acceptare și respect.
Dorm devreme, zâmbind singur în întuneric și nu părăsesc cortul până dimineața. După cum s-a dovedit, faptul că i-am avertizat despre incendiul de pădure aduce consecințe mai pozitive decât am crezut că va avea loc. Când deschid ochii în cortul bucătarului, trezindu-mă cu mirosul aromat al mâncării, mă ridic și mă uit la setul de masă așezat pe pământ de Lom, bucătarul cu care am vorbit cândva.
-Hmm...? A cui este masa asta, Lom?
Lom sparge un zâmbet amuzat.
-A cui ar fi masa? Te rog, mănâncă și mă voi întoarce să iau farfuriile.
