Dulcele miros de dragoste🩵

Capitolul 28: Înșelați

Cuvintele lui Han Lueang îmi confirmă că aceasta nu este o chestiune simplă. Sunt soldați, nu simpli oameni din oraș. Chiar și călăreților lor sunt înarmați ca niște cai de război. În plus, numitul rege Kham este conducătorul Chiang Mai. Deoarece Seehasingkorn a fost luat de Chiang Mai, acești soldați au tot dreptul să urmeze ceea ce poruncește regele lor poporului Seehasingkornian.

Inima îmi bate cu putere, mâinile îmi îngheață de frică. În ciuda manierului ostil, Han Lueang nu este impetuos, spre deosebire de Han Kaew, care pare gata să atace ca un câine sălbatic de nenegociat

-Care este porunca regelui? Iluminează-ne, Han Lueang. Cuvintele tale.sunt mai degrabă ofensatoare, ca și cum am fi comis o crimă și așa trebuie fi tratat cu forța. Aceasta este considerată o insultă la adresa Alteței Sale Regale,răspunde direct comandantul Yai.

— Dai comanda cu cuvinte și ai adus doar o duzină de soldați. Cât de puțin probabil pentru mesagerul poruncii regelui. Cum ar trebui să te cred?

-Ce arogant, comandante Yai, chipul lui Han Lueang se întunecă de furie.

-Nu am primit comanda direct de la Majestatea Sa. L-am însoțit pe șeful Fahkum, mesagerul comenzii regelui, dar grupurile noastre s-au împărțit pentru a călători pe două rute împărțite. Indiferent, ne împărtășim scopul.

-Dacă da, te rog să-l aduci pe San* Fahkum, mesagerul poruncii regelui, și te voi crede.

-Cum îndrăznești, comandant Yai! Han Kaew răcnește lângă Han Lueang.

-Han Lueang, nu mai aștepta. Nu vom pierde timpul cu acești ticăloși de neîncredere. Femeia aceea nu este decât un ostatic din Seehasingkorn. Trebuie doar să o aducem înapoi în Chiang Mai.

-Imbecil! Comandant In burdufni

Îl flanchează pe Comandantul Yai într-o furie.

-Nu voi tolera nicio ofensă față de Alteța Sa Regală!

Cu asta, Han Kaew, care a așteptat acest moment, galopează înainte cu sulița spre comandantul In. Comandantul In blochează atacul și ripostează cu sulița. Restul soldaților regelui Kham mărșăluiesc pe caii lor. Ambele părți se ciocnesc, luptându-se cu armele în mână.

Am ochii mari de panică. Totul se întâmplă atât de repede și dintr-o dată. Țipătul înfricoșător al servitoarelor răsună în mijlocul zgomotului armelor care se ciocnesc. Fiecare fuge din mijlocul bătăliei. Mă ascund în spatele unui cărucior cu bagaje, cu inima bătând cu putere, aproape sărindu-mi din piept. Chiar dacă îi depășim numeric, majoritatea soldaților noștri sunt infanteriști. Cavaleria sigur are mâna de sus. Bătălia este înfiorătoare. Comandantul Yai luptă împotriva lui Han Luang, dar abilitățile de luptă ale comandantului Yai sunt în mod evident superioare lui.

Lancea lui Han Lueang este smulsă din strânsoarea lui, iar doi dintre soldații regelui Kham galopeaza. Comandantul Yai este acum înconjurat de cei doi ofițeri de cavalerie, Han Luang revenind la luptă. Speriat, îl caut pe Comandantul In și îl văd mânuind sulița în mijlocul acelor oameni. Este evident că ei urmăresc să-l învingă pe comandantul In și pe comandantul Yai, liderii, pentru a-i face pe soldați să se clatine și să se predea.

În mijlocul situației stresante, observ că Han Kaew trage frâiele pentru a-și îndepărta calul de luptă și se îndreaptă aici. Îi calculez acţiunea alarmată... Fără îndoială, el se îndreaptă spre linia de căruţe în direcţia cortului Prinţesei Amphan!