⚠️🔞Avertisment privind conținutul sensibil, recomandat pentru vârsta de peste 18 ani. ⚠️🔞
💚Acesta carte se numește „Dulcele miros de dragoste" (Kaunas) de Violet Rain iar de curând a fost lansată seria după acest roman care se numește ,, TE SIMT...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Dimineața, am luat taxiul, cu valiza mea, pentru a trece prin șantier conform planului. Când am ajuns, am fost surprins să văd constructorii adunați în fața căsuței, deși treaba noastră actuală era renovarea casei mari.
- Ce sa întâmplat, Tan? am întrebat chiar înainte să ajung acolo.
- Creanga s-a rupt și s-a lovit aseară de acoperișul căsuței, Jom, explică Tan, în vârful scărilor.
Mi-am ridicat privirea și am văzut o creangă de mărimea unei coapsă înfiptă în tavan.
-Uau, stai. A străpuns tavanul?
-Și podeaua balconului. Au spus că vântul a fost puternic aseară, de parcă ar ploua.
- A lovit alte părți ale acoperișului principal?
Îngrijorat, m-am îndreptat spre căsuța. Acoperișul și podeaua se puteau repara, dar mi-era teamă că lucrurile dinăuntru vor fi deteriorate sau furate... Ieri a fost o furtună.
Căsuța era o clădire din lemn cu două etaje. Acoperișul mare care acoperă casa era înclinat, în timp ce acoperișurile laterale erau în două frontoane, cu o porțiune care se extinde peste scările exterioare în formă de L care duceau la etajul superior.
Am evitat scândurile de pe palierul străpuns de creanga căzută. La naiba. Nu comandasem materialele pentru casa si acum trebuia sa o repar. Am ridicat privirea spre tavan. Un rând de plăci au fost distruse. Trei curele rupte. Grinda era în siguranță, din fericire.
Am urcat la ultimul etaj și am croit drum peste balconul, care înconjura casa în formă de U, și în holul interior. Am deschis ușa dormitorului pentru a verifica lucrurile depozitate acolo. Camera era întunecată chiar dacă era amiază. M-am dus la fereastră și am împins-o pentru a lăsa să intre lumina.
Camera era ca atunci când am ajuns ieri. Acoperișul a rămas nevătămat. Patul cu baldachin stătea sprijinit de perete, fără alt mobilier la vedere. Am oftat de ușurare când am văzut cele două cufăruri bine fixate la locurile lor, fără semne de încercări de a strânge lacătele. Îmi mută ochii spre perete.
O fotografie înrămată a decorat peretele de lemn. Arăta un domn, fostul proprietar al casei, care părea a fi un Phraya[1], împreună cu soția sa, doi fii și o fiică.
[1] Clasificarea în serviciul public thailandez este împărțită în nouă niveluri, de la cel mai scăzut C1 la cel mai înalt C11. Phraya este C9-10
Cei cinci stăteau pe iarbă în fața casei mari, cu expresia goală, așa cum stăteau oamenii din trecut când făceau fotografii. Ei nu au zâmbit fericiți și nu au afișat semne de pace ca oamenii din epoca noastră.
