Dragoste cu năbădăi 💜

Capitolul 11

Koco a mers cu motocicleta până la apartamentul lui Brown.

Nu după mult timp și-a parcat mașina în parcarea din față înainte de al apela pe Brown pentru a-l anunța că a sosit.

(„Poți să intri”, ) Vocea lui Brown a revenit când Koco a spus că așteaptă jos.

-De ce ar fi trebuit să intru? Cine ar fi trebuit să iasă afară? Ăsta ești tu. Așa că coboara și vorbești cu mine jos, a spus Koco, în timp ce începu să se simtă în nesiguranță după ce a venit în apartamentul său așa.

(„Cum putem vorbi despre așa ceva acolo? Tu ești acela. Vino și spune la birou că ai venit la mine, camera 918”, i-a spus Brown. Koco a fost puțin ezitant.

(„Dacă nu mă pot ridica. Dacă nu vii, du-te acasă,” ) a spus Brown, expulzându-l, ceea ce l-a făcut pe Koco să scoată un mic mormăit.

-Oh, ok, ok. Asta e, Koco a închis imediat apelul lui Brown înainte de a merge la personalul care stă la biroul din interiorul apartamentului. După ce a informat numele persoanei și numărul camerei, ofițerul l-a lăsat să intre pentru că Brown l-a sunat și l-a informat.

Coco s-a dus la Brown. În timp ce urca în lift, s-a gândit ce i-ar spune Brown? Și când a ajuns în camera lui Brown, Koco a apăsat pe soneria din fața camerei. În inima lui, tremura ciudat.

Ușa se deschise și Brown rămase cu o expresie calmă. Koco se uită la Brown cu o expresie severă pe față.

-Intră, spuse Brown și ținu ușa deschisă și Koco intră. Brown închise apoi ușa și o încuie după el. A intrat în bucătărie să toarne apă și a pus-o pe masa de sticlă din fața televizorului.

-Pentru ce stai în picioare? Nu vezi canapeaua? a întrebat Brown când l-a văzut pe Koco încă în picioare în mijlocul camerei. Koco s-a dus să se așeze lângă marginea canapelei pentru că nu voia să se apropie prea mult de Brown.

-Sa trecem la subiect, phi. De ce trebuie să mă hărțuiești așa? Ce am făcut eu ca să fii nemulțumit? Ar fi bine să-mi spui, a întrebat Koco, ajungând imediat la subiect.

-Bea mai întâi niște apă, ca să te poți calma, a spus Brown în timp ce i-a înmânat paharul cu apă lui Koco, ceea ce l-a făcut să se încrunte la Brown cu nemulțumire.

-Nu mă poți deranja? Vorbesc serios, phi Brown, a spus Koco pe un ton stresat.

-Și eu vorbesc serios, a spus Brown încet în timp ce se uita în ochii lui Koco, ceea ce l-a făcut să simtă că inima îi tremură fără niciun motiv aparent gâtul simțea uscat așa că a luat paharul cu apă și l-a băut.

-Cât de serios ești? Văd că mă tachinezi tot timpul, a întrebat Koco din nou. Brown încă nu răspunse. Dar se uită la fața lui Koco fără să se uite nicăieri altundeva, făcând-o pe Coco să se simtă nervos.

-La ce te uiți? Sunt aici să știu motivul, strigă Koco nerăbdător.

-Poți vedea că te tachinez. Poți vedea că deja îmi place să mă încurc cu tine. În plus, poți vedea și altceva? întrebă Brown înapoi. Koco se uită la Brown pe neînțeles.

-Ce altceva mai este de văzut? Întrebă Koco cu o expresie nedumerită. Brown respiră adânc înainte să se ridice și să-l tragă cu putere de brațul lui Koco pentru a se ridica și a-l urma.

-Hei, phi Brown, unde mă duci? A strigat Koco înainte de a încerca să creeze obstacole pentru a vedea că era pe cale să-l conducă direct în dormitorul lui.