Dragoste cu năbădăi 💜

Capitolul 20

-Nu, ne vom întoarce. Nu este foarte convenabil, a negat Brown imediat, fără nicio ezitare, făcându-l pe Koco să se simtă profund mulțumit, dar și-a păstrat fața nemișcată.

Fata s-a întors ușor să se uite la Koco.

-Atunci haideți să-l trimitem mai întâi pe cel mai mic, da? Apoi mă puteți urma până la restaurant, a oferit din nou fata. Koco se încruntă ușor.

-Phi Brown, poți să mănânci cu ea. O să iau și eu un taxi înapoi, a spus Koco cu o voce răgușită. Ton Khao s-a uitat imediat la fața lui Brown.

-N-aș fi nebun dacă te-aș lăsa să te întorci? De ce te-aș aduce cu mine atunci? Scuză-mă, Toffee. L-am adus pe Koco să doarmă în apartamentul meu. În plus, nu se simte bine. Nu vreau să-l las singur i-am dat si mamei lui cuvântul ca o sa am grija de fiul ei, i-a spus Brown fetei, făcandu-i putin fata uimita.

Dar ea a încercat sa-si apteaze fața la normal. Fața lui Koco a fulgerat imediat când l-a auzit pe Brown vorbind cu fata. Până și Ton Khao a zâmbit cu satisfacție.

-Oh, e în regulă. Păstrează-l pentru o altă zi. Nong Koco se întoarce și el să se odihnească mult, se întoarse fata pentru a zâmbi lui Koco.

Koco a trimis și un zâmbet blând înapoi înainte ca Brown să-l ia de mână și să-l conducă afară din magazin la mașina lor parcata.

-Du-mă acasă, spuse Koco când stătea deja în mașină. Brown se întoarse să se uite la Koco și își ridică ușor sprâncenele.

-De ce te duci acasă? A întrebat Brown pentru că credea că Koco ar vrea doar să se culce din nou.

-Unde ai de gând să mă lași să dorm? Întrebă Koco înapoi.

-Apartamentul meu, a răspuns imediat Brown.

-Atunci am un singur set de haine. Dar rechizitele mele școlare? Trebuie să merg acasă și să-mi iau lucrurile, phi, a spus Koco, făcându-l pe Brown să se miște ușor.

-Vom merge să-ți luăm lucrurile și apoi vei veni să dormi la apartamentul meu. Nu dormi acasă, bine? repetă Brown. Koco oftă ușor înainte de a da din cap. Brown a zâmbit cu satisfacție înainte de a conduce imediat direct la casa lui Koco.

-Este bine când ești bolnav și vei fi ascultător. Nu încăpățânat și fără ceartă, a spus Brown dezinvolt în timp ce conducea.

-Am o durere în gât, nu vreau să vorbesc prea mult, a răspuns Koco, încruntându-se .

-Huh? Credeam că după ce ai fost soția mea, ai știut să te calmezi puțin, a tachinat Brown făcându-l pe Koco să-l privească cu coada ochiului.

-Poți te rog să nu mai spui nevastă? Este enervant, a spus Koco, Brown părea că râdea ușor în gât.

-Spun adevărul ca să-l asculți și să te obișnuiești cu el a spus Brown. Koco s-a prefăcut puțin morocănos, dar nu a mai spus nimic. Până au ajuns la casa lui Coco care mai avea destul de mulți clienți care intrau în restaurant.

-Ao Koh, ce mai faci, hmm? Mama lui Koco a întrebat când și-a văzut fiul intrând în restaurant, cu Brown urmându-l în urma lui.

Brown a ridicat imediat mâna pentru a aduce respect părinților lui Koco.

-Sunt puțin mai bine, mamă. Am venit să-mi iau niște haine. Lasă-mă să dorm în apartamentul fratelui Brown, i-a spus Koco mamei sale.

-Um, atunci du-te în camera ta. Oh, vrei ceva de mâncare? Îl pun pe tata să-ți facă, a întrebat plăcut mama lui Koco pentru că a văzut că fiul lui era bolnav.