Soarele a răsărit și astăzi (Sensses)

9. Show must go on

Victoria
Prezent

Banuiam de zile întregi ca ceva la Aris Anthony Warner era în neregula, doar ca eu suspectam o dubla personalitate.
În realitate, erau doua persoane diferite!
Asta în cazul în care nu visasem conversația dintre cei doi la care trasesem cu urechea noaptea trecuta, ceea ce e destul de probabil dat fiind cât de mult băusem.
Am decis totuși să mă încred instinctelor și să iau de buna acea informație. Existau doi bărbați cu același chip, același corp și aceeași voce. Gemeni, după orice deductie logica. Aris și Miles Warner.
Dintre ei doi, Miles era cel pe care îl întâlnisem cu patru ani în urma. El trebuia să fie.
A doua zi după ce am tras cu urechea la ușa apartamentului lor, eram mai bulversata ca oricand. Mi-era greu să cred ca nu o luam razna, dar îmi era mai greu să înteleg jocul celor doi.
Sau jocul lui Miles, dacă auzisem bine lamentările lui Aris de noaptea trecuta, când s-a ofuscat nevoie mare ca e pus în asemenea situații.
Cert e ca, gândind retrospectiv în timp ce-mi făceam alergarea, totul avea logica acum, știind ca sunt doi bărbați diferiți. Totul, de la atitudinea schimbătoare și aparentele lacune în memoria lui Aris și pana la felul în care vorbeau și se mișcau. Erau diferențe notabile, dar nu evidente, ci foarte ușor de trecut cu vederea sau de pus pe seama unei zile proaste.
Așa ca, începând din ziua aceea, am început să fiu foarte atenta la care dintre cei doi Warner era în fata mea.
Prima data când am dat nas în nas cu unul dintre ei a fost în după-amiaza aceleași zile a revelațiilor. Eu mergeam spre restaurantul japonez, iar el alerga cu căștile în urechi. Mi-a aruncat o privire fugitiva, a murmurat un Buna ziua, domnisoara Wade și a trecut mai departe fara să-mi mai arunce o privire. Acela era Aris.
Mai tarziu, chiar înainte ca reflectoarele de pe acoperiș să se aprindă și Dansul Ielelor să înceapă, l-am văzut stand sprijinit de un copac. Avea o tigara în colțul gurii, parul ravasit și o privire care-mi făcea pielea să se zburleasca chiar si în ciuda distantei dintre noi. Acela era Miles, fara doar și poate.
Fuseseră simplu de deosebit de la bun început. Nu trebuia decât să-mi ascult instinctul și corpul. Amandoua intrau în alerta în preajma lui Miles, în timp ce în preajma lui Aris doar mă iritam teribil.
Tot atunci, când Dansul Ielelor era la apogeu, pe când dansam din ce în ce mai repede pe cele mai înalte note, am decis să văd pana unde vor să ajungă cu toată mascarada aia. Cât de departe puteau să meargă?
Dacă voiau să se joace cu mine or să afle ca nu sunt un pion nenorocit, ci afurisita de regina!

Când mi-a spus ca o să discutam intr-un cadru oficial, nu m-am gândit ca se referea la o ședința in toată regula, cu consiliul de administrație, dar iată-mă doua zile mai tarziu intrând cu întârziere pe ușa sălii de ședințe imbracata de parca mergeam la plaja.
În apărarea mea, tot ce-am vrut a fost să-l enervez pe Aris/Miles, indiferent cu care dintre ei aveam să mă confrunt. Stand însă în ușa în fata a zece persoane care se holbau la mine de parca aveam doua capete, nu mi s-a mai părut o idee atât de buna.
-Domnisoara Wade, a ranjit impertinentul, indiferent care dintre ei era. Ce intrare demnă de pozitia pe care sunt pe cale să te urc!
Am clipit buimacă. Mai multe perechi de ochi s-au întors spre el. Probabil nu eram singura care observase cât de pervers și cu dublu înteles vorbise. Singura pereche de ochi care nu m-a slăbit nici o clipa erau ai mamei. N-o mai văzusem din recepția hotelului, în ziua în care Luke fusese interogat de poliție.
-Îmi cer scuze pentru întârziere, am spus intr-un final, inchizand ușa. Am fost prinsa cu treaba.
Aliana, care era șefa mea, s-a aplecat ușor peste masa.
-Domnule Warner, prezenta domnișoarei Wade este necesara la aceasta ședința? Din câte știu eu, la ora asta trebuia să exerseze cu colegele ei o noua coregrafie.
-Absolut impetuos necesara, domnisoara Burke, îi răspunse el urmărindu-mi fiecare mișcare.
Parca eram intr-un film prost. Singurele locuri libere erau ori intre mama și domnul Dunkan, șeful echipei de paza, ori intre Warner-oricare-dintre-ei și doamna Prescott, cea care se ocupa de resursele umane.
Refuzam categoric să dau un pas în spate în fata mamei, chiar dacă asta însemna să dau trei înapoi în fata lui. Am ocolit masa, trecând pe langa scaunul liber de langa mama și m-am asezat pe celălalt, obligând-o pe doamna Prescott să se tragă intr-o parte.
-Acum, ca suntem toți aici, putem începe ședința, a declarat Warner.
-Excelent, a chicotit Aliana. Chiar ne întrebam despre ce e vorba, domnule Warner.
El a incuviintat dand din cap, apoi și-a deschis leptopul. Nu vedeam ecranul, dar îi vedeam mimica serioasa și concentrata. A apăsat apoi butonul unei telecomenzi și lumina s-a stins. Videoproiectorul a pornit, umplând peretele cu imaginile din laptopul lui.
-Eu și domnisoara Wade am gândit doua concepte noi pentru Sensses, a spus tare și clar, făcându-mă să mă holbez la el.
El și cu mine? M-am încruntat.
-După cum vedeți, domnisoara Wade a depus mult efort pentru prezentarea de astăzi.
Am deschis gura, gata să-i spun ca, dacă nu cumva am o sora geamănă despre care nu știam nimic, atunci n-am depus nici un fel de efort. Exact atunci m-a lovit cu genunchiul pe sub masa, facandu-mă să tresar.
Ce naiba?
Am observat apoi cu stupoare ca numele meu era trecut în dreptul fiecărui slide al proiectului de dans în aer liber. Nu era nimic detaliat, doar liniile mari ale unei noi forme de divertisment pentru oaspeții din Sensses, dar era multa munca la mijloc. Munca pe care nu o făcusem eu, cu toate ca, aparent, meritele aveau să fie ale mele. Nu înțelegeam nimic din ce se întâmpla.
-După cum puteți vedea, ideea proiectului e una generală, dar sunt sigur ca domnisoara Wade o să ne surprindă pana la următoarea ședința cu propunerile ei. E foarte ingenioasa și plină de surprize.
M-am uitat spre el și chiar când mă pregăteam să îi spun ca nu, nu sunt, m-a lovit din nou cu genunchiul. Am scrasnit din dinti și l-am lovit înapoi. Ne-am privit in ochi, pentru prima data de când intrasem în sala de ședințe.
Dacă aveam vreun dubiu, atunci a murit. Cel din fata mea cu siguranța nu era Aris Warner, ci Miles. Pentru ca nici intr-un milion de ani Aris n-ar fi putut să îmi facă toți muschii din corp să se contracte cu o singura privire.
-Cel de-al doilea proiect este mai mult o dorința personala a mea, iar domnisoara Wade a fost foarte draguta să mă ajute să mi-o îndeplinesc, a continuat uitându-se la mine. Nu-i așa, Victoria?
Dumnezeule, pana și plămânii îmi erau incordati, forțându-se să primească aer. N-am putut decât să incuviintez dand din cap. Și-a întors privirea spre imaginile proiectate pe perete, iar eu am putut să mă holbez în voie la el.
Am încercat să mă prefac ca sarutul din acea seara n-a avut niciodată loc, dar cu el atat de aproape era imposibil să ignor senzația buzelor lui ce încă stăruia pe ale mele. Toată noaptea visasem greutatea corpului sau enervant de musculos și dimineață, la rasarit, abia dacă am putut să mă gândesc la altceva inafara de greutatea sânilor mei lipiți de pieptul lui.
Iar ăla era cel mai nefericit moment în care să-mi las mintea pe coclauri. Am clipit de câteva ori, ca să îmi vin în fire.
-... deci, trebuie să fie corect, l-am auzit pe Warner spunând, cu toate ca nu știam despre ce naiba vorbește. Atâta timp cât ne aduce profit, e un bilet câștigător pentru toată lumea!
Am presupus ca vorbea despre poligonul de tragere, deși încă nu înțelegeam ce legătură avea asta cu mine. Proiectorul s-a oprit și lumina din tavan a umplut sala de ședințe.
Miles Warner, dacă chiar asta era numele lui, și-a închis laptopul, apoi s-a sprijinit de spătarul scaunului, trecând cu privirea la fiecare ocupant al unui loc din jurul mesei. Pe mine m-a evitat.
-Aștept remarcile voastre, a spus relaxat.
L-am lovit din nou cu genunchiul pe sub masa. Mă arunca în miezul furtunii și se aștepta ca eu să încep să mă învârt după curent?
-De ce e nevoie de un nou spectacol de dans? Ceru Aliana să stie. Dansul Ielelor e o tradiție în Sensses și n-avem niciodată locuri goale la vreo reprezentație.
-Exact, a fost el de acord. Dansul Ielelor e o tradiție care va continua. Oaspeților le place spectacolul, domnisoara Burke. Mai mult decât atât, le place senzația pe care o au privindu-le pe dansatoare. De ce să nu ducem lucrurile mai departe și să le oferim o experiență în adevăratul sens al cuvântului?
-Ce înseamnă asta, mai exact? Ceru mama să stie, intervenind pentru prima data în discuție.
Parea calma, dar eu o cunosteam mai bine. Știam ca îsi ținea pumnii stransi în poala și ca maxilarul nu îi era încordat numai din pricina seriozității.
-Victoria o să ne spună mai multe la următoarea ședința, a spus ridicând din umeri.
L-am lovit din nou pe sub masa înainte de a mă putea opri. M-a lovit înapoi o clipa mai tarziu.
-Domnule Warner, cu părere de rau, trebuie să punem în așteptare proiectul legat de dans, și-a dres vocea domnul Dunkan. Cu tot respectul, un poligon de tragere...
-Este exact ceea ce are nevoie Sensses, l-a intrerupt Miles cu vocea inflexiva, care nu lasa loc de negocieri. Exact ceea ce vreau și eu.
-Înteleg asta, dar riscurile...
-Tot ce se întâmpla aici e un risc, Carol, a preluat Lidia Diaz, șefa departamentului de imagine și PR de la Sensses.
-Cred ca vorbim despre riscuri diferite, Lidia, a pufnit domnul Dunkan. Una e să riști cu un proiect care e posibil să nu prindă la public și cu totul altceva să aduci o bomba cu ceas în mijlocul resortului. Credeam ca toți am învățat ceva în urma experienței de acum doua săptămâni!
Tăcerea ce a urmat n-a fost solemna, ci incarcata și acuzatoare. Mai multe perechi de ochi au fulgerat în direcția mamei. Spre meritul ei, nici macar n-a clipit.
Mama detesta conflictele. Eu, nu!
-Multe dintre activitatile de aici sunt bombe cu ceas, domnule Dunkan, m-am auzit spunând mai sigura decât mă simteam de fapt. Poate ca nu intr-un mod atât de ostentativ ca trasul cu arma, dar asta nu înseamnă ca nu exista deja pericole în Sensses. Dacă ar fi așa, atunci dumneata și echipa pe care o conduci ati fi absolut inutili.
Cineva a murmurat și altcineva- Miles- a chicotit. Dunkan s-a încruntat.
-Nu vorbi cu mine de parca suntem inamici, Vic, m-a atentionat el. Te cunosc de când alergai pe aici desculță și murdara pe fata. Ce știi tu despre activitatile din Sensses?
Era bine cunoscut faptul ca angajații nu aveau voie, prin contract, să ia parte la facilitățile puse la dispoziție de resort. Era o politica de rahat, dar înțelegeam logica din spate.
-Știu tot atât de multe ca fiecare dintre voi, și totuși eu nu sunt obtuză. Poligonul de tragere e o idee excelenta. Dacă are vreo relevantă, eu sunt pentru.
-Nu are, pentru ca nu ai nici un drept de vot în consiliul administrativ, mi-a spus Aliana zâmbind prea dulceag ca să fie sincera.
-Ba bineînțeles ca are drept de vot în consiliu, a pufnit Miles arogant. Contractul domnișoarei Wade a fost modificat chiar în aceasta dimineața. Nu doar ca are drept de vot în consiliu, ci niciunul dintre voi nu are autoritate în fata ei. Victoria Wade raspunde numai în fata mea.
Ca să nu dau nimic de bănuit, mi-am înfipt unghiile în palme. Despre ce naiba vorbește? L-am înghiontit cu genunchiul, dar m-a ignorat.
-Domnule Wade, a suspinat doamna Prescott, nu pot să cred...
Am tresărit în același timp cu ceilalți când el a lovit cu palmele în masa și s-a ridicat cât era de înalt peste marginea ei. Când a vorbit, a făcut-o dur și sec, privind pe rând fiecare pereche de ochi care indraznea să se ridice spre ai lui.
-Sunt conștient ca locul asta s-a condus din inerție pentru mult timp, dar n-am crezut ca e atât de ușor să uiți cine tine de fapt frâiele. Compania familiei mele deține Sensses, iar eu vorbesc în numele Warner Enterprise. Simplul fapt ca exista un consiliu administrativ e o dovada de buna voință din partea tatălui meu, dar să nu trăiți cu senzația ca părerea voastră cantareste mai mult decât a mea! Pentru ca nu știți când să taceti naibii din gura, n-o să existe vot astăzi. Ambele proiecte or să fie demarate imediat ce sunt puse la punct!
Mai multe murmure aprobatoare s-au ridicat la unison spre tavan. Nimeni n-a indraznit să conteste cele spuse de singura figura autoritara care călcase resortul de ani de zile.
Singurele doua figuri autoritare, chiar dacă erau identice si consiliul nu îsi dădea seama de asta.
Oare eram singura care observase discordanțele dintre cei doi Warner? Oare nimeni altcineva nu văzuse cât de diferit se purta așa-zisul Aris uneori? Inclusiv la ședința aceea, pentru ca nu-l văzusem niciodată pe Aris impunându-se cu o atitudine atât de violenta, cu atât mai puțin în favoarea mea.
Miles și-a îndreptat spatele.
-Mă bucur ca am lămurit problema, a spus din nou relaxat, apoi și-a lasat privirea în jos, spre mine. Domnisoara Wade? În biroul meu!