Soarele a răsărit și astăzi (Sensses)

14. Probleme și solutii

          Miles
          Prezent

          -Trebuie să recapitulam planul? M-am auzit intreband ca un idiot nesigur.
          Aris n-a făcut decât să-mi arunce o privire aroganta de langa mine. Nu, probabil știa perfect ce avea de făcut.
          Conduceam cu viteza spre aeroport. Avionul companiei îl aștepta pe Aris de aproape doua ore pe pista, gata să decoleze. Faptul ca intarzia undeva probabil îi zgandarea sindromul obsesiv compulsiv. Nu ca ar fi avut așa ceva, dar era amuzant să-l acuzi pe cel mai echilibrat om din univers ca ar avea o dereglare psihică.
          -Cred ca tu ar trebui să te gândești bine la planul tau, Miles, nu eu, mi-a spus relaxat de pe locul din dreapta. 
          -De ce? Am pufnit arogant. Știu foarte bine ce am de făcut, mulțumesc!
          -Da? Mă bucur dacă e așa. Și ce soluție ai găsit?
          I-am aruncat o privire nedumerita.
          -Soluție pentru ce?
          -Pentru problema evidentă?
          -Și care crezi tu ca e problema evidentă?
          Aris a ras, zgomotos și cu capul dat pe spate. Mă bucuram să-l văd atât de relaxat, dat fiind de locul în care urma să plece, doar ca nu înțelegeam de ce nu îsi face griji.
          -Ai făcut sex cu Victoria, mi-a amintit el, ca și cum aș fi putut uita vreo blestemata clipa. Dacă e așa cum cred eu, atunci te-ai ținut dupa ea de când ai ajuns în resort. Biata fata se uita la mine ieri de parca urma să lesine la picioarele mele, Miles. Oare s-a îndrăgostit de mine?
          -Abia dacă ai schimbat doua vorbe cu ea în tot timpul în care ai stat aici, Aris!
          -Eu știu, dar ea nu stie. Ea crede ca eu m-am ținut după ea, crede ca eu i-am oferit toate oportunitățile din lume, crede ca a făcut sex cu mine, iar eu plec.
          A tăcut câteva clipe, pentru un efect mai dramatic.
          -Crezi ca acum, ca ies din schema, o să-ti sara în brațe? Și dacă o face, ești sigur ca vrei o asemenea femeie, Miles? Care s-ar culca cu doi frați fara nici o problema?
          Era ciudat de enervant când avea dreptate și, spre ghinionul meu, avea dreptate în marea majoritate a timpului. Am clătinat din cap, decis să mă bucur de mica victorie obținută și să ignor orice alta problema, așa ca am schimbat subiectul.
          -Ce voia Dakota? Am întrebat, perfect conștient ca mutam intenționat discuția pe un teren accidentat.
          -Nimic, a mințit el. Nu reușea să dea de mine de când mi-am pierdut telefonul.
          Vocea lui era egala, calma și aparent relaxata, doar ca eu îl cunosteam mai bine decât atât.
          -Serios? Doar atât? Parea foarte pornita când m-a sunat, a aruncat cu amenințări în stânga și în dreapta de parca erau bomboane de Halloween.
          Gândindu-ma mai bine la asta, mi-am promis ca n-o să îmi las niciodată copii să meargă la colindat la Dakota. Probabil punea serul adevărului în bomboane ca mai apoi să interogheze copii ca un agent rus sub acoperire.
          -Nu mai încerca să-ti distragi atenția de la problemele tale aducându-le pe ale altora în discuție, Miles, s-a burzuluit Aris. Ce-o să faci cu Victoria Wade?
          Aveam câteva idei. Aveam multe idei, sincer să fiu si niciuna despre care să vreau să discut cu Aris chiar în clipa aia. Am ridicat nepasator din umeri.
          -O să găsesc o soluție, nu-ti face griji pentru mine. Fa-ti griji pentru tine!
          -Tocmai asta e problema, chiar îmi fac griji pentru mine, Miles. Tot ce ai făcut în Sensses de când ai ajuns, ai făcut în numele meu, deci e reputația mea în joc.
          -Ce faci acum? E dublu standard, frățioare! Am pufnit eu, virând dreapta spre aeroport.
          -Cum adică?
          -Știu de ce încerci să mă acuzi, Aris. Da, am făcut sex cu Victoria, iar ea crede ca erai tu și vai, cât de afectata o să-ti fie reputația dacă cineva afla! Totuși, n-am fost numai eu, nu-i așa?
          I-am aruncat o privire acuzatoare. Eram aproape sigur ca zvonurile de care pomenise Victoria erau în mare parte rodul imaginației sale, dar ce spusese nu era chiar o minciuna.
          -Cine a fost?
          -Amber, a mormait cu mimica întunecata. Nu vreau să aud nici un cuvânt!
          -Nu sunt eu omul care să te judece, am hohotit sec, deloc amuzat.
          Niciunul dintre noi n-a mai spus nimic pentru restul drumului scurt pana pe pista de decolare. Avionul companiei Warner, luxos și impunător, aștepta. Am oprit mașina și mi-am luat mâinile de pe volan. Mi-am întors atenția spre Aris.
          -Cât stai acasă, incearca să vorbești cu Brooke, i-am cerut eu. Ultima data când am vorbit la telefon încerca să para amuzanta și detașată, dar am impresia ca se simte cam singura.
          -Sigur, a mormait Aris. De-asta mă întorc în New York, Miles, ca să fiu dădaca lui Brooke! De parca n-am destule lucruri despre care să-mi fac griji.
          M-am uitat urat la el.
          -E și sora ta, Aris!
          -Tocmai! E sora mea, nu fiica mea. E femeie în toată firea, Miles. Poate să-și gestioneze singura viața.
          A coborât din mașina fara să-și ia rămas bun. Niciodată nu ne luam rămas bun unii de la ceilalți. Am rămas în mașina pana când Aris a urcat în avion și stewardesa a închis ușa.
          Apoi am pornit înapoi spre Trithas și spre resort.
          Pe drum, m-am gândit la Brooke. M-am gândit la cât de prost era Aris, crezând în fațada ei indestructibilă de femeie fatala. Uneori Brooke era la fel de pierdută ca mine, iar eu eram la fel de pierdut ca ea. Uneori amandoi uitam drumul pe care ar fi trebuit să fim.
          Și primul loc în care căutam înțelegere și refugiu era în droguri. Pentru ca era ușor, sigur și la îndemâna. Pentru ca nu ne obliga să vorbim despre problemele noastre și nici să le rezolvam. Era o plasa de siguranța ce parea ca n-o sa se rupa niciodată, cu toate ca în realitate mergeam pe sarma, la zece mii de metrii deasupra pamântului.
          Brooke era ca mine. Uneori îmi doream să fi semănat mai mult cu Aris decât cu mine.