Soarele a răsărit și astăzi (Sensses)

12. Ce naiba să fac cu tine?

Miles

Șase zile, douazeci și una de ore și aproximativ treizeci de minute.
Atâta timp a trecut de când Victoria a plecat din sala de masaj tantric pana când a intrat pe ușa biroului meu. Al lui Aris. Nu contează.
Singura problema? Nu eram eu în spatele acelui birou în clipa aia, ci fratele meu.
Frate care ulterior a avut o criza existențiala, m-a amenințat cu moartea și castrarea, ca mai apoi să mă înjure și să mă blesteme pentru restul zilei.
Probabil va intrebati de ce?
După spusele lui, Victoria a dat buzna în birou fara să bata la ușa, apoi l-a acuzat ca o să îl dea în judecata pentru hartuire dacă nu îi raspunde la e-mailuri, ca la sfârșit să arunce cu o radiera în el. Exact. O blestemata de guma de sters.
-N-o să tolerez așa ceva, mi-a urlat în fata, cu pumnii stransi de furie. Nu înteleg de ce tolerezi tu și nici nu vreau să știu, așa ca nu îmi spune, naibii! Ocupa-te de Victoria Wade înainte să o fac eu, Miles, pentru ca sunt al dracului de sigur ca n-o să îți placa ce o să fac!
În ziua aceea a refuzat să mai iasa din apartamentul pe care îl imparteam, la fel și în următoarea. Mama și tata spuseseră dintotdeauna ca eu și Brooke suntem dramatici, dar naiba sa mă ia dacă Aris nu ne dădea clasa.
Așa am ajuns eu în spatele biroului lui Aris, în ziua următoare.
Teoretic vorbind, trecuseră aproape opt zile de când n-o văzusem pe Victoria. Practic, trecuseră doar câteva ore. După trei zile de furie și frustrare, am cedat ispitei și am urmărit Dansul Ielelor din adăpostul umbrelor oferite de copaci. Am urmat obiceiul în fiecare seara de atunci.
În timp ce dansa, Victoria avea ceva deconcentrant. Ceva ce mă făcea să vreau să mă apropii, cu riscul de a mă arde. Era ca un cântec de sirena care curgea din tot corpul ei, care mă ademenea spre o moarte lenta și chinuitoare.
Teoretic vorbind, încă eram furios pe ea. Încă voiam să o strâng de gat și să o arunc în ocean pentru ca nu-și dădea seama cine sunt. Practic însă, atunci când a deschis ușa biroului la perete și a pasit înăuntru de parca avea toate drepturile din lume să fie acolo, un val de fierbințeala mi-a coborât din piept spre vintre. Am inghitit în sec. Îmi plăceau la nebunie femeile autoritare și picioarele alea aveau să mă bage în pamant.
-Putem să vorbim? M-a întrebat oarecum plictisita.
Oarecum, pentru ca avea umerii incordati și se uita la mine de parca îi violasem ursulețul de plus din copilărie în timp ce-i molestam papagalul.
Banuiam ca nici macar nu are un papagal, poate doar dacă mă transformam eu intr-unul.
M-am sprijinit de spatarul scaunului și mi-am asezat palmele cu degetele împletite peste abdomen. Am analizat-o din cap pana în picioare cu capul înclinat intr-o parte. Nu exista nici un centimetru din femeia aia care să nu fie ispititor ca un iad ambalat in rai. Era o provocare ambulanta.
I-am zâmbit.
-Buna ziua și tie, domnisoara Wade. Ca de obicei, e o incantare să te revăd!
Ochii i-au sclipit intr-o provocare muta. Am ranjit. Poate ca Aris nu știa să se joace, dar eu mă pricepeam al naibii de bine. În loc de răspuns, Victoria a împins ușa cu piciorul. Un gest grosolan, care l-ar face pe fratele meu să urle ceva despre etica la locul de munca. Singurul lucru pe care am reușit eu să-l fac a fost să mă încing din cap pana in picioare.
S-a apropiat de birou lent, calculat, legănându-și soldurile pe un ritm pe care numai ea îl auzea. S-a asezat grațioasă ca o balerina pe fotoliu. Apoi s-a uitat la mine de parca urma să scoată o mitraliera de la spate și să mă ciuruiasca.
-Domnule Warner, mi se pare mie sau mă eviti?
M-am abținut cu greu să nu-mi dau ochii peste cap. De obicei îmi ascundeam trăirile și sentimentele cu usurinta, dar în fata Victoriei era frustrant de dificil să raman neutru. Exact când eram pe punctul de a-i spune o tâmpenie, telefonul a început să îmi sune. Parca era un semn divin.
Am aruncat o privire spre ecran si am inteles ca de fapt era un semn venit din iad. Mi-am ridicat ochii spre femeia din fata mea.
Am luat telefonul ducând un deget la buze.
-Taci! I-am ordonat Victoriei înainte de a raspunde.
A clipit neimpresionata de gestul meu autoritar. Mă mâncau palmele de nerăbdare să o fac să simtă ceva, orice, ca să zăresc macar o fărâma de slăbiciune în ochii ei.
-Dakota, am zis mieros în telefon, ochii mei ramanand atintiti asupra Victoriei. Ce surpriza!
Pe chipul femeii nu a tresărit nici un mușchi, dar ochii i-au sclipit cu luciri violente.
-Mai ceva ca un infarct, sunt convinsa!
Vocea Dakotei avea efectul asta ciudat, să scadă temperatura dintr-o incapere. Chiar și prin telefon am simțit fiorul de gheata ce-mi cobora pe spate.
-Nici macar nu îmi amintesc când m-ai sunat ultima data, am spus eu oftand de parca eram cu adevărat rănit. Credeam ca m-ai uitat cu totul.
-Nu prezinți nici un interes pentru mine, Miles, mi-a spus plictisita. Unde e Aris și de ce nu raspunde la telefon?
Pentru o clipa, numai o clipa, m-am blocat, prins pe picior greșit. Victoria era chiar acolo, la un metru de mine, de partea cealaltă a biroului. Nu mă slăbea nici o secunda. Se uita în ochii mei de parca încerca să-mi pătrundă în minte.
Poți să faci asta, Miles. Ai fost în alte situații mult mai demente decât să vorbești despre fratele care se presupune ca ești tu. Cât de greu poate să fie?
-Nu știu nimic despre el, i-am spus Dakotei pufnind. Ce sunt eu, dădaca lui?
-Brooke nu stie nimic de el și nici părinții tai. Nu raspunde la telefon de zile întregi. Doar îmi fac griji, Miles. Dacă exista o persoana care stie unde e Aris și cum pot să dau de el, atunci tu ești acela. Deci?
Asta era felul Dakotei de a face un compliment. Asta. Atât. Nimeni nu primea nimic mai mult decât niste aluzii vagi, care puteau la fel de bine să fie și o jignire.
-Când o să îl văd, o să îi spun...
-Spune-i să mă sune, Miles, m-a intrerupt brusc, sec și rece. Spune-i ca a făcut o promisiune și dacă și-o încalcă, o să mă asigur ca fiecare secunda din restul vietii lui o să fie atat de mizera, încat o să îi para rau ca nu a scapat de mine când a avut ocazia!
Am pufnit sec, luandu-mi în sfârșit ochii de la Victoria.
Dakota era o scorpie nenorocita în general, dar acum ceva chiar o scosese din sărite. Nimeni nu era în siguranța când dementa aia era furioasa.
-Cum să nu, Dakota? Am zis mieros, sperand să o imbunez. Ce nu fac eu pentru familie?
-Mulțumesc, a hohotit deloc amuzata.
-Nu mă refeream la tine.
-Oh, bietul Miles, a suspinat fals ca sânii unor femei cu care am ieșit la un momendat. Chiar crezi ca vreau să fac parte din familia ta de dezaxati? Transmite-i lui Aris ce ti-am spus. Dacă nu mă suna pana diseară, tatăl vostru o să afle despre micul joculet pe care îl jucati chiar acum la Sensses.
Mi-a închis telefonul înainte de a intelege cu adevărat ce îmi spune.
Pentru câteva clipe lungi, doar am rămas privind în gol.
Ticaloasa nenorocita! Chiar credea ca poate să-l șantajeze pe Aris? Si mai rau, credea ca poate să mă șantajeze pe mine?
M-am ridicat în picioare și am pornit spre ușa, uitand cu totul de Victoria.
Doar ca ea nu uitase de mine, nici pe departe. A sarit în fata mea, blocând ușa cu corpul ei minuscul. Ridicam la sala greutăți de trei ori cât greutatea ei. Ce credea ca poate să facă? M-am holbat neincrezator la ea.
-Da-te la o parte, Victoria.
-Nici nu mă gândesc, a pufnit cu o aroganta greu de mimat, privindu-mă de sus cu toate ca aveam mai mult cu peste treizeci de centimetrii decât ea.
-N-o să îți spun a doua oară, am avertizat-o scrasnind din dinti.
-Nici eu! De ce mă eviti?
-Nu te evit!
Ba o evitam.
-Nu, zău? Tu m-am șantajat să lucrez cu tine în schimbul siguranței mamei. Tu m-am făcut părtașa la doua proiecte care nici macar n-au fost ideea mea. Tu m-ai atras în sala aia de masaj. Tu m-ai sărutat, Aris. De doua ori!
În punctul ăla, eram aproape sigur ca ticaloasa îmi spune Aris special, doar ca să mă scoată din sărite. Am marait.
-Să fie trei!
M-am năpustit asupra ei ca un animal teritorial si posesiv care nu mai văzuse hrana de ani de zile. N-a apucat decât să facă ochii mari înainte de a o ridica de la podea. Și-a petrecut picioarele în jurul soldurilor mele mai mult instinctiv și tot din instinct am proptit-o de ușa.
În același timp în care spatele ei s-a izbit de lemn, mâinile mi s-au adâncit în fesele ei și limba în gura ei. De data asta n-a ezitat să-mi răspundă la sărut. Nu, de data asta era decisa să-mi facă jocul. De data asta m-a prins de par și m-a tras mai aproape. De data asta a gemut în gura mea și vibrația sunetului mi-a ajuns direct în vintre. Un fior ciudat, electric mi-a coborât pe coloana și mi-am pierdut mințile.
-Oh, fir-ar, a suspinat cu capul dat pe spate atunci când mi-am îngropat fata în decolteul ei.
Rochia i se adunase în talie. Se freca de mine, mișcându-și soldurile în continuu, un du-te-vino șerpuitor.
-Ce naiba să fac cu tine? Am mormait mușcându-i sânii plini, încă prinși în rochie.
-Trage-mi-o, a suspinat ridicându-mi fata spre a ei.
Pentru prima data, Victoria a inițiat sarutul. Pentru prima data, ea a fost cea care și-a strecurat limba printre buzele mele, ea a fost cea care m-a muscat de buza și tot ea a fost cea care și-a strâns picioarele în jurul meu, cerându-mi fara cuvinte exact ce îmi ceruse explicit cu un minut înainte.
E o idee proasta, m-a atentionat vocea din capul meu. E o idee atât de a naibii de proasta, încat e posibil să fie sfarsitul a ceva ce nici macar n-a început.
Dar nu mă pot gândi decât la cum o să fie în ea, la cum o să mă stângă și-o să mă tina acolo, adânc, fierbinte...
N-o face, netotule. Spune-i cine ești înainte de sex.
Exact atunci Victoria a decis să arunce benzina peste focul deja scăpat de sub control. Și-a strecurat o mana intre noi și a început să se frece cu degetele intre picioare, gemand și suspinând in gura mea.
Sunt un simplu bărbat. Nu pot rezista la așa ceva.
Nici macar nu știu cum mi-am împins pantalonii peste solduri și nu-mi amintesc cum i-am rupt lenjeria. Nu-mi amintesc ce i-am spus, dacă i-am spus ceva când am tras-o în jos, spre erecția mea de dimensiuni apocaliptice. Nu-mi amintesc nimic.
Nimic, în afara de clipa în care am intrat în ea. Clipa în care lumea s-a oprit. Clipa în care a țipat scurt și ascutit în gura mea, când unghiile ei mi s-au înfipt în ceafa, când m-am cutremurat din cap pana în picioare și am rămas pe loc, surprins de fierbințeala, umezeala și intensitatea momentului.
-Au, Doamne, stai! A suspinat cu respirația întretăiată
-Futu-i, Victoria, am mormait fara să îmi desprind gura de a ei. Nici macar n-a intrat toată!
Singurul ei răspuns a fost un scâncet îndurerat. Am sărutat-o și-am pipăit-o pana când scancetele s-au transformat în gemete.
M-a înghiontit cu calcaiele în spate, cerându-mi fara cuvinte să continui. Nu cred ca aș fi putut să îi refuz ceva în clipa aia, așa ca m-am conformat. Mi-am împins soldurile încet, centimetru cu centimetru, pana am cucerit cetatea.
Și, Doamne, cât de bine era!
Făcusem destul sex la viața mea cât să știu, fara urma de îndoială, ca nimic din ce se întâmpla acolo nu era normal. Nimic. Bubuitul inimii mele în timpane, tremuratul neobosit al membrelor, felul în care o simteam în jurul meu, ca o panza de ceata deasa care promitea ca n-o să îmi mai dea drumul niciodată.
M-am retras și m-am împins în ea, aproape cu teama. Cu venerație. Era atât de mica. Atât de fragila. Atât de strâmtă și delicata. Pentru o clipa mi-am imaginat cât de ușor mi-ar fi să o frâng. Apoi mi-am amintit ca femeia aia nu era una care să se lase franta cu usurinta, așa ca mi-am tras capul și am privit-o în ochi.
M-am împins în ea în același timp în care am tras-o spre mine. Sunetul făcut de corpurile noastre lovindu-se era ca muzica îngerilor în urechile mele. Victoria și-a dat ochii peste cap și geamatul ei sugrumat a umplut biroul.
Așa ca am repetat mișcarea. Și din nou. Din nou.
Pana mi-am pierdut mințile și ritmul. Pana când s-a strâns atât de tare în jurul meu, încat am simțit nevoia să mă asez, ca să nu cad din picioare. Pana când a avut un orgasm care i-a făcut tot corpul să-mi cânte numai mie intr-o limba pe care n-o mai auzisem niciodată, dar in care eram fluent.
I-am prins buza de jos intre dinti, maraind animalic. Am desprins-o de ușa și am purtat-o în brațe pana la canapea, fara să ies din ea. În clipa aia, plănuiam să raman în ea pentru o perioada nelimitata. În clipa aia, nu mai voiam nimic altceva.
M-am asezat pe canapea, cu ea în poala. S-a cutremurat toată și s-a uitat în ochii mei. Fix. Insistent. Stăruitor. Puteam să jur ca în clipa aia Victoria intelegea mai multe lucruri despre mine decât înțelegeam eu.
-Mai repede, Aris, a spus cu vocea gatuita.
Mai repede, Aris.
Aris.
Futu-i!
Voiam să o ucid. Voiam să-i scot inima din piept și să mușc din ea. Nici macar nu era vina ei, dar eram atât de furios auzind numele fratelui meu din gura ei în clipa aia, încat nu mi-a pasat ca eu, nu ea, eram singurul vinovat pentru rahatul în care mă bagasem.
Am prins-o cu o mana de gat și am strâns-o. Nu suficient de tare încat să o pun în pericol, dar suficient cât să simtă amenințarea planând deasupra ei. Cu cealaltă mana i-am înconjurat talia și am ținut-o nemișcată. Aveam să-mi pierd mai mult decât capul dacă se mai freca așa de mine.
Apoi i-am tras-o ca la carte. I-am tras-o ca un maniac, așa cum mă și simteam. I-am tras-o pana când tot ce se auzea în jur era sunetul umed al corpurilor noastre și țipetele ei strangulate.
-Ești atât de uda și alunecoasa, am șuierat gâfâind. Ar trebui să te pun să mă cureți, Victoria. Cu limba!
-Oh, la naiba, la naiba, a suspinat dându-și ochii peste cap.
A avut încă un orgasm, gemand prelung, de parca îsi dădea duhul. Cu cât ea se pierdea mai mult în delirul ei, cu atât eu eram mai furios și mai înverșunat. Credea ca Aris îi face asta. Credea ca Aris o face să tremure, să suspine și să-și dea ochii peste cap. Credea ca pe scula lui și-a dat drumul de doua ori.
Trebuia să fac ceva în privința asta.
Dar mai intai, trebuia să i-o trag Victoriei pana uita și cum o cheamă pe ea, nu numai pe blestematul de Aris.
M-am ridicat, i-am împins picioarele din jurul soldurilor mele și am aruncat-o pe canapea. Am întors-o cu fata în jos și m-am urcat peste ea.
Nu i-am dat timp să-și tragă sufletul înainte de a o penetra din nou, brusc și adânc. Și-a arcuit spatele, impingandu-și fundul în mine. Am scrasnit din dinti.
Nimic din ce făcusem vreodată nu fusese mai greșit decât să i-o trag Victoriei pretinzând ca sunt fratele meu, dar să fiu al naibii dacă s-a simțit ceva mai bine decât să fiu în ea.
Am prins-o de par și i-am tras capul pe spate. I-am lins lobul urechii, apoi am muscat-o și am început să mă mișc în ea chiar mai înverșunat.
-Promit ca data viitoare o să mă ocup mai bine de tine. O să te ling și-o să te mușc din cap pana în picioare.
Abia dacă îmi recunoșteam propria voce, atât de răgușită și disperata suna.
-Da, a scancit Victoria prinzandu-mă de ceafa. La naiba, da!
-Tipa, am șuierat în urechea ei, întețind ritmul. Tipa când îți dai drumul!
A suspinat și și-a muscat buza. I-am tras fata spre a mea și am muscat-o eu de buza, apoi mi-am împins limba în gura ei, mi-am strâns mai tare degetele în parul ei. Fiecare centimetru din corp i s-a încordat și a tremurat. Orgasmul ei l-a atras pe al meu. Am înjurat printre dinti.
-Oh, Doamne, Aris! A țipat în gura mare, tremurând ca o frunza în vant.
Am ieșit din ea și mi-am dat drumul pe fundul ei.
Nu cred ca am fost vreodată mai bulversat decât in momentul ăla. Nu cred că l-am urat vreodată pe Aris mai mult decât atunci când Victoria s-a înmuiat pe canapea, gafaind și suspinând, în timp ce sperma mea îi curgea pe sold, iar ea tocmai tipase numele fratelui meu când a avut orgasm.
M-am ridicat. Îmi tremurau mâinile, am observat asta când mi-am tras pantalonii. Nici macar n-am putut să mă uit la ea, atât de furios eram. Pe ea. Pe mine. Pe Aris. Pe pamant și pe luna și pana și pe blestematul de soare care rasarise dimineața.
-Trebuie să plec, am mormait luandu-mi lucrurile de pe birou. Poți ramane aici pana... cât vrei, de fapt.
Am auzit foșnete când s-a ridicat în capul oaselor, dar am ieșit din birou înainte ca ea să spună ceva și am luat-o la fuga. Nu m-am oprit din alergat pana n-am ajuns în apartamentul de la ultimul etaj al hotelului. Urcatul pe scări n-a avut nici cel mai mic efect asupra furiei, pentru ca atunci când l-am văzut pe Aris stand pe canapea cu un teanc de dosare în poala, tot ce-am vrut a fost să îl pocnesc. Am vrut să-l lovesc cu pumnii în fata pana când nici o trăsătura de-a lui nu mai seamana cu a mea.
-Avem probleme! L-am anuntat trântind ușa.
-Avem probleme cu ușa? A întrebat arogant, fara să se uite macar la mine. De-asta vrei s-o scoți din balamale?
Am scrasnit din dinti și m-am dus glonț la minibar. Am renunțat la pahar și am luat sticla cu totul. Am băut pe nerăsuflate câteva inghitituri sănătoase, apoi am tras aer în piept și am mai băut o data.
-Bine, gata, sunt ochi și urechi, m-a anuntat Aris, lasand deoparte dosarele.
M-am încruntat la el.
-N-ai bea asa la ora asta dacă n-ai avea un motiv, mi-a răspuns el întrebării nerostite. Deci, pe cine omoram?
Câteodată, când stăteam mult timp departe unul de altul, uitam ca am un frate geamăn. Uitam ca nu sunt un întreg, ci o jumătate a unui întreg. Uitam ca blestematul ăla e cealaltă jumătate a acelui întreg. Era ușor să uit, dar era și mai ușor să îmi amintesc, de fiecare data.
-Crede-mă, aș vrea să fie atât de simplu încat să scăpăm cu o afurisita de crima, am pufnit ridicând din nou sticla la gura.
-Spune-mi ce se întâmpla și o să găsim împreuna o soluție, Miles, mi-a spus împăciuitor. Vorbește cu mine!
M-am holbat la el. Ce prost era! Credea ca numai eu am necazuri? Credea ca el e la adăpost?
-M-a sunat Dakota, l-am anuntat fara nici o urma de umanitate în voce.
Trăsăturile i s-au împietrit și pot să jur ca un licăr, de furie sau frica, i-a traversat privirea. Pana și spatele îi parea mai drept.
-De ce? M-a întrebat calm, dar rece.
-Pentru ca e o psihopata? Ah, și aparent e suparata ca nu-i răspunzi la telefon. Vrea s-o suni pana diseară, altfel îi spune tatei despre micul nostru schimb de identitati de aici.
-De unde stie despre asta?
Vocea lui era ciudat de neutra, de parca vorbea despre altcineva. Nu lasa la vedere nici o emoție. Am băut din nou, recunoscător pentru caldura care-mi detensiona umerii.
-Habar n-am, de unde stie mereu totul? E o psihopata!
-Sociopata, m-a corectat el. Dakota este sociopata, nu psihopata.
-N-are nici o relevantă, Aris, ce dracu? Am țipat gesticuland, aruncând bourbon pe mocheta și pe perete. Ideea e ca trebuie s-o suni pana diseară, altfel o s-o băgăm pe mâneca!
-Bine, a spus în continuare la fel de calm.
-Bine, am spus și eu.
Îi simteam privirea ațintită asupra mea atunci când am lasat sticla jos. Apoi mi-am amintit ca Dakota era numai jumătate din problemele noastre, asa ca am luat sticla înapoi și am băut din nou.
-Ai niște iarba? Am întrebat plin de speranța.
-Nu fumez iarba.
-Atunci niște cocaina?
-Nu prizez cocaina, Miles, a scrasnit printre dinti.
-Poate niște ecstasy? Macar Xanax! Am țipat deja frustrat. Ce naiba, Aris? Tu cum dracului te distrezi?
-Miles, opreste-te! M-a avertizat cu ochii fixați asupra mea. Despre ce e vorba, huh? Dakota e o cantitate neglijabila pe radarul tau. De ce ești, de fapt, în halul asta?
După cum am spus, uitam cu usurinta ca blestematul ăla era jumătate din mine. Uitam cât de ușor îi era să mă citească ca pe o carte deschisă chiar și atunci când nici macar eu nu știam ce naiba e în neregula cu mine.
-Tocmai am făcut sex cu Victoria Wade în birou.
A pufnit și a hohotit sec.
-Bravo tie! Numai tu puteai să i-o tragi femeii aleia enervante și...
S-a oprit brusc, cu ochii la mine. Nu i-a luat mult să adune doi cu doi.
-Nu, n-ai facut-o, blestematule! A zis calm, prea calm, cu o privire prea întunecata.
Am tăcut, pentru ca naiba să mă ia dacă n-o făcusem. Naiba să mă ia dacă Victoria nu credea ca tocmai făcuse sex cu Aris. Naiba să mă ia dacă am ridicat un deget să ripostez atunci când Aris s-a năpustit asupra mea și m-a împins în perete, punându-și o mana în gâtul meu și-a început să mă lovească cu pumnii în stomac și coaste.