Soarele a răsărit și astăzi (Sensses)

22. Toata lumea minte

          Victoria

          Aș vrea să pot șterge acea saptamana din istoria omenirii, dar nu pot s-o fac.
          Prima infatisare a lui Luke la tribunal a fost sangeroasa, ca să nu zic mai multe. Avocații familiei Warner l-au făcut una cu pământul și i-au tras-o din toate pozițiile. Mama a plâns în continuu și eu am încercat să mă detașez emoțional de tot ce se întâmpla în jurul meu. Am încercat să mă concentrez pe munca, pe ultimele pregătiri înainte de a da publicului Jocul Seducției în forma lui finala, pe ultimele detalii ale Poligonului de tragere.
          Am încercat și să îl evit pe Miles, dar n-a fost deloc dificil, dat fiind ca și el parea ca mă evita pe mine. La naiba, a fost frustrant de ușor. După o saptamana de la discuția din antecamera sălii de Interogatorii, abia dacă ne intersectaseram în resort. Nici macar la proces nu venise, lasand avocații să îl reprezinte pe el, familia și compania lui.
          -Pământul se topește, a anuntat Zeea, care în clipa aia stătea întinsa pe parchetul din camera mea, cu o tigara în coltul gurii.
          -Și creierul meu se topește, a mormait Amber, cocoțată pe pervazul ferestrei.
          -Iar voi doua îmi topiți pofta de viață, le-am anuntat, contemplând tavanul.
          Era suficient de cald încat afirmațiile prietenelor mele să poata fi adevărate. Tot sistemul de ventilație din hotel picase în cea mai calduroasa zi din istoria omenirii și noi ne prăjeam, la propriu. Renunțasem deja la orice activitate care ne-ar fi obosit, renunțasem la haine și la decenta, dat fiind ca toate trei eram în lenjerie, cu geamurile deschise la perete.
          -Puteți să nu mai respirați atât de mult? A suspinat Zeea. Faceți prea multa caldura!
          -N-avem cum sa facem mai multa caldura de atat, am comentat.
          Aveam tot corpul acoperit de un strat fin de sudoare. Eram atât de uda, din cap pana în tălpi, încat puteam să jur ca urma corpului meu n-o să se mai usuce niciodată de pe salteaua patului.
          -De ce nu mergem să ne aruncam în ocean? Ceru Amber lămuriri, sprijinindu-și capul în rama ferestrei deschise.
          -Pentru ca afara sunt un milion de grade și probabil oceanul clocoteste ca smoala din iad, i-a răspuns Zeea în timp ce se stropea cu apa pe fata.
          Făcusem deja dus. De trei ori. Cu apa rece. Dura exact treizeci de secunde de când ieșeam din dus pana când transpiram din nou.
          -Câte ore mai sunt pana apune soarele, fetelor?
          -Aproape cinci, a chitait Amber, suspinând de parca avea dureri fizice.
          -Oh, Doamne, o să murim!
          -Taci din gura, Zeea! Nu moare nimeni!
          -Oh, zău? Pentru ca nu știu despre tine, Amber, dar eu simt cum mi se evapora sângele din corp!
          Au continuat să se ciondaneasca, iar eu le-am ascultat nepasatoare. Eram prea concentrata să respir și să transpir. Pana și asta mă epuiza. Aveam cam trei sute douăzeci de grade, fluidele corporale nu se mai eliminau din corpul meu decât prin transpirație și aerul pe care îl trăgeam în piept îmi ardea traheea.
          Începeam să fiu din ce în ce mai sigura ca iadul s-a ridicat din adâncuri, gata să ne ucidă pe toți. Venea apocalipsa sau ceva de genul asta.
          Din cauza ciondănelii prietenelor mele, nu am auzit bătăile în ușa, dar am auzit ușa deschizându-se. Eram atât de inerta încat, atunci când Kieran a băgat capul în camera mea, n-am putut decât să clipesc spre el.
          -Bun, sunteți toate aici! A spus el ranjind. Și sunteți gata dezbrăcate, cine-ar fi crezut?
          -O să infunzi pușcăria, McLance! L-am anuntat tărăgănat. Mi-a părut bine de cunostinta!
          -De ce? Am bătut la ușa!
          -Și nu ti-am spus să intri, nu-i așa? Suntem dezbrăcate. O să te raportez la poliție, o să le spun ca ai intrat abuziv în camera mea, ca nu ai ieșit în ciuda faptului ca ti-am cerut să o faci și că ne-ai agresat sexual.
          Bietul Kieran ramasese blocat și se holba la mine.
          -Despre ce naiba vorbești, Victoria? Nici macar nu am intrat în camera ta! Și nu mi-ai cerut să plec.
          -Ai martori?
          -Poftim?
          -Martori, m-am răstit eu. Ai martori care să sustina ce spui?
          -N-nu?
          -Ei bine, eu am. Corect, fetelor?
          -Nu-mi vine să cred ca ne-ai făcut așa ceva, ticalosule, a suspinat Amber, urmată de aproape de Zeea:
          -Ești un monstru, McLance!
          I-am făcut cu ochiul lui Kieran și am ranjit.
          -Știți ce? Venisem aici ca să va ajut să scapati din iadul în care s-a transformat locul asta si sa va duc intr-un loc răcoros, dar n-aveti decât să ardeți aici în propria voastră ticăloșie!
          S-a retras și a trântit ușa în urma lui.
          N-a durat decât o clipa să intelegem ce spusese.
          -A zis cumva loc răcoros? I-a tremurat Zeei vocea.
          -Oh, la naiba!
          Amber a fost prima care s-a pus în mișcare, sărind de pe pervaz. A ieșit pe hol în chiloți și bustiera și i-a strigat atâtea scuze și rugaminti lui Kieran încat e posibil ca toți cei care mai ramasesera în hotel să o fi auzit.