13. Premiul pentru cea mai buna interpretare a anului merge la...

204 40 7
                                    

          Victoria
          Prezent

          N-am avut nici cea mai mica tresărire atunci când am intrat în sala de conferințe de la subsol și i-am văzut pe amandoi stand unul langa altul pe scena. Cumva mă asteptam la asta sau la ceva asemanator, pentru ca egoul lui Miles n-avea cum să suporte lovitura de ieri fara să se zdruncine si fara sa vrea sa zdruncine la rândul lui toată lumea.
          Aproape tot staff-ul din resort era înghesuit în camera circulara, uriașă. Mi-am făcut loc prin masa de trupuri pana la rândurile din fata, acolo unde prietenii mei mă anunțaseră ca îmi păstraseră un loc. M-am asezat intre Zeea și Amber. Chris și Chuck erau chiar în spatele nostru.
          -Tu știai despre asta? M-a asaltat Zeea de cum m-am asezat.
          -Despre ce?
          -Despre asta! S-a răstit gesticuland spre scena.
          Miles și Aris stăteau unul langa altul, discutand în soapta. Păreau ca nu sunt conștienți de tot vacarmul din jur, niciunul nu dădea doi bani pe oamenii aproape isterici. Nu în fiecare zi îți vezi șeful în dublu exemplar.
          Ca răspuns la întrebarea Zeei, doar am ridicat din umeri nepasatoare. Aveam dureri în locul în care nu ar fi trebuit să am dureri, aveam vanatai pe fund și sani, dar eram nepasatoare.
          -Eu știam ca are un frate, a spus Amber aplecandu-se spre mine. Dar nu știam ca sunt gemeni!
          -Și ai aflat informația înainte sau după ce ti-ai tras-o cu Aris Warner? A pufnit Chuck din spate.
          I-am aruncat o privire urata peste umar.
          -Încetează, idiotule! De ce o necajesti?
          Chuck n-a făcut decât să ranjeasca ca un ticălos. Amber m-a înghiontit în coaste.
          -Vic, nu mă necăjește, mi-a spus cu jumătate de gura. Eu chiar... știi tu. Adică, spune adevarul.
          M-am răsucit brusc spre ea, lovind-o pe Zeea cu cotul în proces. A șuierat, dar am ignorat-o. M-am holbat la Amber cu ochii cât cepele.
          -Glumești?
          A clătinat din cap. Avea buzele strânse și obrajii roșii de rusine, dar sclipirea din ochi îi contrazicea mimica spasita. Oh, nu-i parea rau câtuși de puțin!
          -Buna ziua tuturor! A răsunat vocea lui Aris în toată sala, amplificată de boxele care impanzeau locul. Îmi cer scuze pentru graba cu care v-am adunat aici, dar suntem presați de timp.
          Da, ne-a adunat ca pe niște vite.
          M-am holbat la cei doi. De la distanta la care stăteam, erau identici. Aceeași postura, aceiași inaltime, același chip. Serioși și puțin macabrii, era aproape imposibil să-ti dai seama care-i cine.
          -Habar n-am dacă cel care vorbește este chiar Aris Warner sau nu, a mormait Zeea cu jumătate de gura.
          -N-am văzut în viața mea așa ceva, a comentat și Chuck din spatele nostru.
          -Nu, nimeni nu vede dublu, a mormait Aris încruntat când cineva a sugerat asta cu voce tare. Dați-mi voie să vi-l prezint pe adevăratul moștenitor de la Sensses, fratele meu geamăn, Miles Mackenzie Warner.
          Miles Mackenzie Warner.
          Bineînțeles.
          Bineînțeles ca avea toate numele care sunau de parca erau de familie. După hohotul aproape isteric al Zeei, probabil se gândea la același lucru.
          Aris a continuat:
          -Sensses este moștenirea lui Miles, eu doar i-am ținut locul temporar. O să facem tranziția, trecand puterea de la unul la altul.
          Mai multe murmure și comentarii s-au auzit de pretutindeni. Oamenii erau banuitori. Mai bine de zece ani nimeni din familia Warner nu a pus piciorul în Sensses, ca acum nu unul, ci doi dintre moștenitorii imperiului să-și facă aparitia.
          -Nu va faceți griji, a spus Aris, acoperind vacarmul. Pentru voi nu va exista nici o diferență. Eu sunt Miles și Miles este eu. Suntem o extensie a celuilalt. Orice face și spune Miles este și voința mea și invers.
          Eu sunt Miles și Miles este eu. Suntem o extensie a celuilalt. Chestia asta suna dubios de pervers în mintea mea, data fiind ziua precedenta.
          Ziua zero, așa cum am numit-o. Ziua în care Miles mi-a făcut cunostinta cu demonii lui și i-a scos la joaca. Erau mulți și i-am văzut pe toți în ochii lui. I-am simțit în fiecare sărut. Erau impregnați în toate vânătăile mele. Brusc și de niciunde, corpul mi s-a cutremurat în fata amintirilor.
          Mi-am muscat buza și am închis ochii.
          N-am mai auzit nici un cuvânt din discursul simandicos al lui Aris Anthony Warner pentru ca eram prea ocupata să rememorez cu mi-a tras-o ca la carte Miles Mackenzie Warner.
          Ticalosul blestemat mi-o făcuse, nu-i așa? Chiar mi-o trăsese și mă lăsase să cred ca e fratele lui.

Soarele a răsărit și astăzi (Sensses) Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum