Soarele a răsărit și astăzi (Sensses)

10. Tu nu faci probleme, tu ești problema

Miles
Prezent

Era dimineața, iar eu dormisem toată noaptea, mai ceva ca un bebelus. Nu-mi aminteam de când nu mai avusesem parte de o noapte atât de liniștită, dar mă simteam minunat. M-am trezit la fix ca să prind rasaritul de la balcon. L-am admirat fumând o tigara.
Când am ieșit din dormitor, nu mă asteptam să se intample ceva. Era mult prea dimineața, chiar și pentru festele jucate de soarta.
Însă ceva totuși s-a intamplat.
Imediat ce am pasit în sufragerie, soneria unui telefon m-a făcut sa mă opresc încruntat. Nu se auzise din buzunarul meu, asta e sigur. M-am apropiat de canapea, privind cu atenție în jur. Nu era nici un telefon...
-Ah, aici erai! Am murmurat pufnind.
Am scos telefonul ascuns pe jumătate sub perna canapelei. Era al lui Aris.
Cine naiba îi trimitea mesaje la cinci și jumătate dimineața?
-Ai promis să nu te mai bagi în treburile lui, mi-am amintit cu voce tare, asezand telefonul pe masa.
Dar era ciudat. Dacă Aris intrase din nou în probleme? Nu era datoria mea să-l ajut? Eram singurul lui frate!
Am luat din nou telefonul în mana, apoi m-am oprit.
-O să mă hărțuiască dacă afla despre asta, am încercat să mă conving oftand. Nu e deloc treaba mea!
Fa-o și gata, m-a indemnat vocea din capul meu. Oricum n-o să te linistesti pana când nu vezi despre ce e vorba. Doar asigura-te ca Aris nu are necazuri și apoi ne prefacem ca asta nu s-a intamplat niciodată!
Am oftat și am deblocat telefonul fratelui meu. Amandoi aveam aceeași față, așa ca n-am intampinat nici un obstacol. Am deschis mesajul pe care îl primise cu câteva minute în urma.

Necunoscut: Soarele a rasarit și astăzi.

Nu mi se mai întâmplase de mult timp să mi-o ia inima la goana, dar s-a intamplat atunci.
Dar... cum?
Atunci mi-am amintit un detaliu pe care îl uitasem cu desăvârșire, de parca fusese șters din memoria mea: când părinții mei m-au trimis aici în urma cu patru ani drept pedeapsa pentru un rahat pe care îl făcusem ca să îl acopăr pe Aris, i-am furat telefonul ca sa ma răzbun. În weekendul acela fratele meu a crezut ca și-a pierdut telefonul, iar eu îi dădusem numărul lui Victoriei, tot ca să mă răzbun. Mi s-a părut amuzant când mi-am imaginat cum o să se trezească din senin cu mesaje și apeluri de la o straina care jura ca îl cunoaște.
Futu-i!
Am început să verific toate mesajele din acea conversatie... unilaterala, din câte observam. Aris nu îi răspundea niciodată. Ea nu înceta niciodată să trimită mesaje.
-Futu-i! Am soptit cu respirația întretăiată după minute bune în care ajunsesem la o data cu aproape doi ani în urma. La dracu, Victoria!
Trimisese mesaje în ultimii patru ani pe numărul ăla de telefon? Aris nu pomenise niciodată despre așa ceva! Cât de dezamagita trebuie să se fi simțit de-a lungul timpului vazand ca nu primește niciodată un răspuns? Cât de tare trebuie să mă fi urat când Aris a ajuns aici, iar ea a crezut ca sunt eu? Acum mi-era clar ca nu mă uitase.
Nici macar o blestemata de zi!
-Futu-i, mama naibii! Am spus inchizand o clipa ochii, incercand să fac fata implicațiilor celor aflate.
Bine, aduna-te, Miles.
Am deschis ochii cu o voință proaspăt clădită din nimic. Am luat telefonul lui Aris în camera mea și am încuiat ușa, de parca făceam ceva ilegal.
Chiar faci ceva ilegal, idiotule! Furtul. Este. Ilegal.
Dar Aris era fratele meu și ne furam lucruri unul altuia încă de la naștere. Avea să treacă peste pierderea telefonului și eu nu plănuiam oricum să-i spun ca e la mine.
Nu m-am gândit prea mult, ca nu cumva să mă razgandesc.

Străin: Știu, scumpo. Am și eu o fereastra.

Am apăsat pe butonul de trimitere apoi, ca un imbecil ce sunt, am aruncat telefonul din mana pe pat și am început să mă plimb prin camera.
Patru ani. Patru ani întregi, naiba să mă ia!
-Fir-aș al naibii, Victoria, am mormait fara să mă opresc din mărșăluit. Ce naiba a fost în capul tau?
Nu știu cât timp a trecut de când i-am răspuns la mesaj, după patru ani afurisiți, dar știu ca m-am gândit serios să nu verific telefonul atunci când a anuntat intrarea unui nou mesaj. Dacă aș fi fost în locul ei, mi-aș fi spus exact în ce orificiu să-mi bag replica de doi bani.