Soarele a răsărit și astăzi (Sensses)

1. Fizic, moral sau emotional

Victoria
Prezent

Primele zile de vara n-au adus nimic bun în Trithas, Florida și nici în Sensses.
Chuck s-a strecurat prin spatele meu și mi-a asezat o mana pe sold, incercand să mă tragă spre el. L-am plesnit peste degete.
-Ești plictisitoare, m-a anuntat mormăind.
S-a tras langa mine, la marginea balconului. Stătea sprijinit neglijent de balustrada. Câte accidente se puteau întâmpla!
-Doar pentru ca am făcut sex cu tine pe vremea când nu aveam standarde nu înseamnă ca sunt plictisitoare acum doar pentru ca nu vreau.
Am tras din tigara și am ținut fumul în plămâni pana am simțit ca-mi iau foc.
-A fost o zi tragica, a oftat Chuck.
-A fost o zi de rahat, l-am contrazis fara să mă uit la el.
-De obicei tragediile îi apropie pe oameni.
Cu asta chiar a reușit să-mi atragă atenția. I-am aruncat o privire plictisita.
-Deci a avut loc un accident, au murit trei oameni și ai impresia ca noaptea asta o să se termine cu noi doi făcând sex?
A ridicat din umeri, aruncându-mi în același timp un zâmbet arogant în colțul gurii.
-Poți să mă condamni ca am încercat?
De fapt, da. Chiar aș fi putut, doar ca nu m-am deranjat să o fac. Mi-am întors privirea spre locul în care ultima mașina de poliție prindea viață, în mijlocul resortului. Am fumat în liniște, gândindu-mă la evenimentele noptii ce tocmai trecuse.
Un accident. O tragedie, după cum spusese Chuck. Oamenii nepotriviți în locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Patru tineri, doua cupluri, un weekend de destrabalare într-un resort menit să-ti dea simțurile peste cap. În prima seara, totul se duce de râpă. Cabana în care stăteau a luat foc. Acoperișul a cedat înainte ca cei patru să se dezmeticească. Trei dintre ei au murit pe loc, ultima victima, o fata, se zbate intre viață și moarte.
Poate ca Chuck avea dreptate, pana la urma. Poate chiar fusese o zi tragica.
-Ramai aici? M-a întrebat Chuck prinzandu-și mâinile deasupra capului.
-Cobor cu tine.
Am aruncat chiștocul peste marginea balustrazii, în urma mașinii de poliție. Chuck mi-a ținut ușa balconului deschisă, am trecut prin camera goala și am ieșit în holul slab luminat. Chuck mi s-a alăturat o clipa mai tarziu și am mers spre lift într-o tăcere complice. N-ar fi trebuit să fim acolo, dar nu-i pasa nimănui cu adevărat.
-Crezi ca o să se facă o ancheta? M-a întrebat el imediat ce ușile liftului s-au închis în spatele nostru.
-Ar trebui să fie nebuni să nu facă.
-N-ar trebui să fii mai ingrijorata? Pana la urma si părinții tai administrează locul asta!
Am ridicat nepasatoare din umeri. Mama nu avea nici o legătură cu ce se întâmplase, ea se ocupa de entertainmentul și ospitalitatea resortului, nu de mentenanța clădirilor și normele de securitate. Cât despre soțul ei, să zicem doar ca o parte mica și meschină din mine îsi dorea ca ancheta să-l gaseasca vinovat intr-un fel sau altul.
-Cred ca ar trebui să ne facem griji de cum o să ne afecteze pe noi, ceilalți.
-Oare conducerea o să se implice?
Familia Warner nu era cunoscuta pentru participarea activa la propriile afaceri, dar oare un asemenea scandal o să-i facă să iasa din vizuina?
-Cred ca ramane de văzut, am oftat inchizand ochii o clipa.
Era aproape dimineața. Trebuia să mă grăbesc dacă voiam să ajung la timp.
-Unde mergi? A strigat Chuck după mine, atunci când am cotit brusc la stânga, spre pădure.
-Nu-i treaba ta!
-Nu-i de-ajuns o tragedie în douăzeci și patru de ore, Vic?
I-am arătat degetul mijlociu peste umar.
Ce idiot! Avea impresia ca, dacă ne-am dat târcoale unul altuia cu trei ani în urma, poate să-mi spună ce să fac și ce să nu fac?
Am traversat resortul incercand să nu mă uit prea mult în jur. Oamenii nu veneau de obicei în Sensses pentru peisagistica și arhitectura. O pierdere colosala pentru ei, după părerea mea, caci locul era incredibil. Clădirile din resort te purtau prin toată lumea, la fel și nenumăratele restaurante și cafenele. Grădinile, aleile, parcurile, totul era gândit și făcut în așa fel încat să te facă să uiți ca afara exista o lume întreagă pe care o poți cucerii.
Sensses era un miraj înșelător care te putea prinde ușor în gheare dacă te lăsai distras. Mie îmi era ușor să rezist curentului doar pentru ca aici crescusem, cu mama și soțul ei. Sensses era mai mult pentru mine decât locul de munca al mamei, mai mult decât un punct de atracție turistică, mai mult decât un loc în care te puteai lepăda de restul lumii. Sensses era casa mea. Trithas, orașul din apropiere, era casa mea. Am încercat să plec de multe ori, dar m-am întors de fiecare data.
Așa se zice, nu? Ca toate drumurile duc acasă.
Am ieșit dintre copaci exact când soarele începea să se ridice din ocean. M-am sprijinit de trunchiul unui copac și mi-am aprins o tigara. Am rămas acolo pana când soarele era sus pe cer și inima mea făcută tandari din nou. Înainte să mă întorc în resort, am scos telefonul și am scris același mesaj pe care îl tot scriam de patru ani.