Slăbiciunea

Începutul

  Când ai o viață să zicem perfectă din punctul celorlalți de vede nu înseamnă ca așa și e. Am într-adevăr tot ce îmi doresc, dar acuma tata vrea să mai inebunească de cap cu decizia lui.
-Eu nu merg la o școală privată în nu știu ce munte cat mai departe de civilizație.
-E doar pentru ultimul an de liceu!
-Nu, dacă eu ajung acolo o să fug cat vad cu ochii! Acolo ajuns dor copii problema a celor mai bogați magnați, copii problema.
-Nu ca tu ai fi vreun copil model.
-Nu oi fi eu cel mai cuminte dar nu am dat foc casei, nu am distrus o mașina de mii de euro pentru un pariu și aș putea să o continui așa toată ziua. Acestea fiind făcute de scumpul meu frate.
-Da dar am pretenții de la tine, nu te urci beată pe motor Isha.
Da am făcut-o și eu odată și de acuma sunt înnebunita cu prostia asta.
-Mai pedepsit destul de rău. Mi-a luat motorul, doua săptămâni fără motorul meu.
-Școală privată, nu schimba subiectul!
-Nu! Chiar nu am de gând să ajung la naiba în praznic pentru o prostie.
Dar de ce nu mai pot învăța acasă?
-Suntem urmăriți și în felul ăsta prea mulți au acces aici.
-Dar domnul Tomsan?  Era profesorul meu de acasă, era cel mai bun profesor pe care îl avusesem până acuma.
-E mort era doar un spion.
-Păcat! Dar eu tot nu plec!
-Atunci......
-Ce?
-Te duci la școală de stat. E o idee rea și asta, dar în comparație cu cea privată e mult mai bine am libertate totuși. Iar fratele meu deja învață acolo.
-Da, dar vreau motorul.
-Peste 4 zile. Oftez  din greu.
-Două! Îmi încerc norocul.
-Bine și mâine  începi orele.
-Poftim? Întreb șocată. Stai , stai deja eram înscrisă, și tot circul ăsta pentru ce a fost?.
-Pentru a accepta. Ai fi bună de o avocată.
-Ooo da un tată mafiot, un frate care se ocupă de droguri, vreți să vă bag eu în pușcărie?
-Nu ai îndura să ne vezi acolo. Dar ne poți scoate de ceva!
-Ar fi o idee dar știi ca îmi place desenul tata! Vreau să devin arhitect, asta e visul meu.
-Știu știu și poți face ce vrei tu.
-Deci școala de stat. Spun gânditoare, tipi dubioși, fete populare și enervante.
-Da! Poate reușești să îți faci niște prieteni!
-Super! Slabe șanse m-am lecuit de prieteni sincer.
Nu sunt eu ce mai comunicativă persoană dar am avut prieteni iar ei m-au trădat în cel mai rău mod. Avea să ajung în pușcărie dacă nu era tata, dintr-o seară au jefuit un magazin apoi mă chemase pe mine acolo să ne întâlnim cică ,iar curiozitatea m-a făcut să intru și exact atunci a venit poliția. Dar răzbunarea mea o să fie cruntă pentru cei rămași pe lista mea, doi deja și-au luat-o, unul a ajuns să facă un an de detenție la o școală de corecție și unul o bătaie zdravănă, au mai rămas doar 3 fete dar și suspansul face parte din  răzbunare.
-Morcovel! Ai primit vestea? Fratele meu mai mic chiar vrea bătaie. Când era mai mic îmi plăcea când mă alinta așa dar acuma încep să-l urăsc.
Părul meu de culoare ginger care după spusele lui e culoarea morcovului, îl ador sincer l-am moștenit de la mama și de asta îl iubesc însă ce nu îmi plac sunt pistruii de pe fața mea exagerat de mulți. La mama aveau un farmec aparte dar la mine sunt aiurea total.
-Da iar tu o să-mi fii șofer dragă frățiorule!
-Eu? Chiar dacă are 17 ani conduce ca un maniac însetată de adrenalină. Nu ca eu aș fi alt fel dar el e de speriat.
-Da, îți e rușine cu sora ta? Ciudat ca el nu a moștenit nimic de la mama nici de la tata, ciudatul ăsta e blond și cu ochii căprui, stai ăștia îs ai tatei plus temperamentul. Clar e fiul lui.
-Glumești , o sa faci furori. Și am o surpriză pentru tine. Îmi atrage atenția complet de data asta.
-Știi cele 3 parașute, sunt la liceul nostru surioara.
-Vorbești serios? Asta o să fie minunat. Deci răzbunarea mea va fi mai ușoară decât credeam.
-Abia aștept să le văd față. Și eu la fel și eu dragul meu frate.
-Încă ceva să nu îndrăznești să mă numești la liceu Morcovel.
-O să încerc, nu promit nimic.
-O să suferi, frățioare!
-Gata , gata eu plec am ceva treabă cu băiatul lui Mambo  tata.
-Bine du-te, aveți grijă!
-Cine e Mambo? Nu am auzit până acuma de el.
-Un partener și chiar sunt de treabă poate o să vină într-o seară pe la noi.
-Faci cum crezi. Știi ca nu mă bag încă în treburile tale.
-Nu încă, bine zis! Cu luptele cum stai?
-Bine, nimic nou sub soare. Aceeași eu.
-Bine. O să plec și eu imediat deci o să fii singură.
-Nici asta nu e nou.
-Iartă-mă Isha, trebuie!
-Bine fie.
Da eu încă nu prea m-am băgat în afacerile lor nu simt nevoia să fac asta, dar în schimb fac box la început a fost pentru siguranța mea dar apoi a început să-mi placă, iar cu afacerea tatei doar la nevoie intervin și eu atâta. Nu am ales viața asta dar îmi iubesc familia.
Și se pare ca nici viața de liceu nu mi-am ales-o dar trebuie să o fac, un an Isha ,un an rezista.