Slăbiciunea

De ce te ascunzi?

Isha
Mă uit la el și încerc să găsesc ceva să-i zic. De unde știe ca am fost eu?
-Te-ai lovit la cap?
-Isha! E nervos dar nu înțeleg de ce
-Max nu știu ce ai văzut sau ce crezi eu am plecat devreme de la petrecere.
-Nu mai minți tu ai fost.
-Ce vrei să spui? Nu am făcut nimic. Nici nu știu despre ce vorbești în primul rând.
Negarea e cea mai bună în cazul ăsta. Dar nu mă văzut nimeni.
-Știu ca tu ai fost Isha știu sigur și știi de ce?
-Uimește-mă !
-Ai făcut greșeală să mă salvezi asta te-a dat de gol și plus când te jucai cu pixul la școală a naibi dexteritate.
-Oricine se joacă cu un pix. Omul ăsta oare ochii doar pentru ce fac eu!
-Recunoaște.
-Nu am ce să recunosc. Știi ceva gata, mă doare capul de la aberațiile tale.  Dau să plec pentru ca ajungem nicăieri.
-Nu pleci nicăieri. Și mă prinde de mână.
-Ce vrei Max, ce dorești de la mine?
-Să-mi spui de ce ai făcut-o?
-Serios acuma. Și dacă aș fi eu și să zicem ca te-am salvat ce e rău în asta?
-Păi e pentru ca ți-ai făcut un dușman de asta.
-Nu mi-am făcut nimic, nu am fost eu. Înțelege odată și lasă-mă să plec.
-Nu pot!
-Și mă rog de ce?
Se apropie ușor de mine.
-Ți-am zis să rujul ăsta vreau să ți-l dau jos, și cred ca tu vrei același lucru.  M-am gândit ca o sa fie aici și o sa ma vadă dar nu ma așteptam să fiu în situația asta.
-Max ești cam bipolar in ultima vreme!
-Din cauza ta. Spune uitându-se la buzele mele.
-Și de ce ar fi vina mea din nou.
-Ești în mintea mea de când te-am văzut prima dar, nu pot să fac nimic tot timpul ești în capul meu alergând prin mintea mea.
-De asta mă dureau pe mine picioarele? Trebuie să-l îndepărtez cumva.
-Ție chiar îți place să te joci cu mine fata cu părul de foc.
Am fost numite în multe feluri dar așa niciodată.
-Max nu vrei să faci asta.
-Nu vreau dar nu mai rezist. Apoi se lipește de buzele mele. Și mă sărută și al naibi să fiu ca si eu îmi doresc asta. Îl trag spre mine și îl sărut, cum nu am mai sărutat niciodată, și nici el nu se lasă mai prejos și știe ce face știe cum să sărute.
Aerul se împuținează pentru noi dar niciunul nu vrea să se despartă din sărut.
-Isha. Spune cu glas răgușit, ești a mea.
Ce vrea să însemne asta. De ce să fiu a lui
-Max, nu cred ca e bine.
-Puțin îmi pasă ești a mea și punct. Nimeni nu te atinge, nimeni nu îți zâmbește ai înțeles.
-Nu exagera. Sunt o ființă umană.
-Ți-am zis ești a mea.
-Mai întrebat dacă vreau.
-Cred ca ți-ai răspuns sigură când m-ai sărutat.
Drace are dreptate.
-Și ce ar trebui să fim acuma?
-E foarte simplu, ești tot ce vreau.
-Cat de romantic.
Încep să rad dar nu pentru mult timp pentru ca iar mă trage într-un sărut.
-Isha, amândoi o știm și simțim atracția dintre noi. Iar eu nu mai stau doar cu gândul la tine.
-La naiba cu totul. Nu știu cum ai făcut dar mai dat peste cap în doar câteva zile.
-Pot spune același lucru. Iar ce rămâne de făcut e să fii a mea.
-Doar dacă și tu o să fii al meu.
-Nu știu cum să-ți spun dar am impresia ca o să fii un drac împielițat.
-Poate sunt deja.
-La cum conduci sunt sigur.
-Am câștigat cursa.
-Chiar a fost impresionant.
-Asta e ceva.
-Încă nu mi-ai răspuns la întrebare!
-Nu poți să o lași așa?
-Nu!
-Știi ce nici eu nu știu nimic despre tine deci nu o să-ți spun.
-Dar tu m-ai salvat, atât vreau să știu momentan.
-Da eu am fost. Te-am văzut când ai plecat după el și fara arma, proasta mișcare așa ca te-am urmărit și nu puteam să nu fac nimic.
-De ce te ascunzi!
-E mai bine așa. Și locul ăsta nu e potrivit pentru discuții de genul să știi.
-Asa e. Dar tot nu scapi de mine, trebuie să-ți șterg tot rujul pe care ți l-ai pus ca să-mi sucești mințile.
A fost cu un folos, dar nu mă așteptam chiar să facă așa ceva. Dar se pare ca Max a devin o slăbiciune a mea.