Slăbiciunea

Nu te juca cu focul

Petrecerea e la fel de plictisitoare ca ora de istorie cu profesorul ăla bătrân care mai are o zi și iese la pensie. Știu ca Max m-a urmărit mai tot timpu dar nu înțeleg de ce nu a venit la mine, ca eu nu o să mă duc la el în nici un caz.
-Bună seara, deranjez? Un tip înalt, brunet, nu prea e pe gustul meu dar fie de plictiseală tot merge.
-Nu!
-Singura?
-Nu, cu familia dar acuma au câteva discuții.
-Aha. Am văzut ca îl cunoști pe Max. Ma încrunt la remarca lui care e deodată așa.
-Nu cunosc nici un Max.
-E tipul de acolo care l-ai urmărit toată noaptea.
Deci ai fost cu ochii pe mine , atunci clar nu e un prieten.
-M-am uitat și eu la ce e frumos, ce e drept arată bine tipul dar nu îl cunosc oricum. Și aici zic adevărul.
-Minți frumos.
-Nu. E prea mare deranjul ,de ce aș minți un străin. Oricum mulțumesc de companie, trebuie să plec.
Sigur urmărește ceva ,încerc să mă depărtez dar sunt prinsă de mâna.
-Stai!
-Dă-mi drumul!
-Vreau să știu dacă ești vreo tarfa de-a lui? Ooo ai nimerit rău tare aici, nu mai stau pe gânduri și îi lipesc o palmă de obraz cu toată forța mea.
-Trebuia să te uiți în oglindă și vedeai tarfa! Prostule!
Și plec cat mai repede pentru a nu face un spectacol și mai mare de atâta, dar nu cred ca se termină totul aici. Tipul era fixat pe Max dar de ce? Dau să ies afară dar mă opresc după un colț și îl caut pe bărbatul de mai devreme. Se pare ca are o discuție cu Max apoi pleacă nu știu ce i-a zis dar Max pare nervos. Ce face e nebun, de ce se duce după ăla? Mă duc repede după iei și trec pe lângă locul unde era Max iar arma lui e aici. Dacă ăla era prost Max îl întrece ,cum să pleci fără armă.

Exact cum credeam Max e fără arma și nu poate face nimic aici îi e sfârșitul. Nu vreau să fac asta nu aici și nu cu Max de față dar nu am de ales. Îmi scot arma shuriken și o arunc spre mâna celui care îl țintuiește pe Max.
La secundă dar măcar Max e bine, ce e rău e ca arma mea rămâne acolo și e a doua lăsată în urmă în ultima lună.
Plec cat mai repede și încercând să nu fiu văzută, iar pe Max e a doua oară când îi salvez pielea. Nu știam dar azi am căutat date și el era cu Kane la ultimul lui transport.
Se întâmplase să mă uit în foile lui Kane și să văd ca ruta era schimbată și nimeni nu și-a dat seama de asta aș ca am fost după ei și în punctul în care era schimbată ruta au fost atacați și din cauza celorlalți doi crai mi-am lăsat o armă în urmă și știu ca au luat-o, după am căutat-o și nu am găsit nimic.

Nu vreau să se afle ce fac, sunt ca un criminal subit. Nici nu își dau seama cat de repede le pot tăia gâtul fără să mișc mai mult de două degete. Tata mi-a zis să fiu atentă alt fel sunt în pericol dar norocul meu s-a dus la vale când Max a apărut în peisaj.
Nu știu ce să zic nu cred ca mi-ar face ceva dacă ar afla de mine. Dar cine știe , nu îl cunosc atât de bine să fiu sigură de asta.

Ajunsă acasă mă arunc în pat iar avalanșă mea de gânduri se revarsă peste mine și toate au legătură cu un singur om , Max.
Arată bine în costum în seara asta, mi-aș fi dorit să vină să vorbească cu mine dar poate cer prea mult de la el. Dar ce o vrea bărbatul ăla de la el, și de ce îl vrea mort mai exact.
Și știa de mine , atunci și eu sunt în vizorul lui de acuma presupun.

Mai am două zile și termin și săptămâna asta de liceu, mi se pare groaznic să frecventez zilnic. Cred ca o să sar câteva zile din săptămâna nu se va supăra nimeni.
Astăzi am de gând să despart cuibul de vipere desigur nu le pot lăsa așa.
Îmi iau felefonul și trimit un mesaj vocal lui Brie și Otilia unde Margot vorbea despre ele și deloc plăcut. Vreau să o fac pe Margot să o ia razna și mi-a venit aseară o idee îndrăzneață dar și extrem tu stupidă. Să o fac geloasă cu ajutorul lui Max, cum mi-a venit idee asta nici eu nu știu, acuma sper să vină și el la liceu.

A fost un adevărat circ când fetele au ascultat mesajul, dar nu am stat să văd nebunia lor e plictisitoare.
Intru în clasă și se pare ca și băieți au venit, Max mă observă imediat, încerc să nu bag de seamă dar nu prea reușesc mai ales când mă privește atât de pătrunzător. Văd ca își duce telefonul la ureche.
-Ce vrei Margot? Da sunt!
Acuma e momentul meu, urc scările până la banca lui încă nu mă observat dar băieți au făcut-o așa ca sau ridicat și plecat.
-Bună! Se întoarce spre mine și pare surprins.
-Isha? Ce surpriză frumoasă, s-a întâmplat ceva?
-Nu. Vroiam să vorbim despre proiect! E o minciună desigur.
-Da. Îa loc.
Mă așez pe scaunul de lângă el și ce ar trebui să fac de acuma?
-Am zis ca poate îl predăm azi, am de gând să lipsesc săptămâna care vine.
-Vrei să lipsești?
-Da, am niște treburi de rezolvat. Iau un pic de pe masă și mă joc cu el cu două degete de parcă ar fi arma mea. Pe ușă intră deja Margot grăbită iar când mă vede lângă Max mai ca m-ar omora dar nu poate.
-Iubitule.
-Margot de câte ori să îți mai spun nu sunt iubitul tău!
Se pare ca Max e foarte hotărât, eu mă joc în continuare.
-Am nevoie de tine! Îi spune ea
-Nu de mine ai nevoie ci de ce am în pantaloni și știi ca nu ai primit-o și nici nu o vei primi niciodată. De data asta sunt atentă, deci nu a fost cu ea acuma parcă îl privesc altfel.
-Din cauza ei, nu? Și arată spre mine.
-Isha nu are nici o vină pentru ce ești tu.
-O să mi-o plătești Isha. O să-ți pară rău.
-Da la fel de mult ca și ție și prietenilor tăi când am stat o seară într-o celulă în arestul poliției. Eu am stat o seară voi o să stați de 100 de ori mai mult ca mine. Să nu creadă ca scapă doar cu atâta.
-Ce a făcut? Întreabă Max și pare nervos
-Nimic, îmi rezolv singură problemele de genul ăsta. Și arăt cu capul spre Margot apoi el se întoarce spre ea.
-Dacă îndrăznești să te atingi de un fir de păr de-al ei te fac bucăți bucăți Margot și te arunc în mare și nimeni nu o să știe de tine. Ai înțeles?
Ea albă toată aprobă grăbit din cap apoi alerga spre ușă.
-Nu era nevoie să o bagi in toate boalele și cred ca e timpul să plec la locul meu. Spun și mă ridic dar mă trage înapoi spre el.
-Te-ai folosit de mine! Asta e o afirmație
-Poate! Mă prinde de talie și mă trage aproape de el și sunt la câțiva centimetri de gura lui iar eu îmi mușc buza pentru ca vreau să îl sărut. Mintea mea clar e în vacanță când el e prin preajma mea.
-Nu îmi place să fiu folosit Isha, dar să zicem ca data te iert. Respirația lui fierbinte îmi lovește buzele.
Își coboară privirea spre buzele mele și el. Arătai incredibil aseară, iar rujul de pe buze aș fi vrut să ți-l dau eu jos.
La cat de roșie aș fi fost acuma cred ca arăt ca un cărbune încins. Mă desprind din strânsoarea lui și mă ridic. Mă uit spre el și privirea lui e întunecată plină de dorință.
-Ierți prea ușor Max! Replica mea îl face să chicotească îmi place să-l văd zâmbind.
-Isha nu te juca cu focul o să te arzi!
Mă aplec să las pixul pe masă și îi ofer o ultimă privire.
-Poate îmi place să mă ard!
Dacă privirea lui era întunecată acuma mă privește de parcă aș fi goală în fața lui. Așa ca e timpul să plec, clar jocul ăsta o să ducă într-un punct în care nu vreau să ajuns dar simt nevoia să fiu acolo lângă el.