Slăbiciunea

Pacat de ochii tai

Isha
Poate am fost prea pornită pe treaba asta de a rămâne aici dar nu regret, chiar vreau să stea cu mine și știu ca nu o să ne uităm unul la altul dar îl vreau și asta acuma.

-Știi aștept de foarte multă vreme să te simt în felul ăsta.
-Știu îți văd dorința în ochii.
-Atunci lasă-mă să îți arăt câtă dorință am în mine pentru corpul tău.

Stau în brațele lui și mă gândesc la tot ce e între noi, m-am atașat de el sau poate chiar mai mult de atâta. Încă nu i-am spus totul despre mine dar în afară de asta cred ca m-am și îndrăgostit de el.
-Ce e?
-Nimic! Răspund repede.
-Spune-mi ce se întâmplă? Și îmi oferă sărutări în păr
-Știi ca în mafie e destul de riscant să ai pe cineva drag nu?
-Știu! Să ai pe cineva la care ții e o slăbiciune.
-Atunci cred ca tu ești slăbiciunea mea Max.
-Amuzant acelas lucru îl simt și eu pentru tine dar îți jur ca oricine ar îndrăzni să se atingă de tine crede-mă va avea o moarte mult prea grea.
-Poate nu o să fie chiar așa grav.
-Am mulți dușmani Isha. Foarte mulți.
-Știu și înțeleg asta.
-Dar acuma vreau să mă bucur cat mai mult de iubita mea.
Zâmbesc și mă las în voia lui nu știu cum reușește dar mă amețește de cap.

Dimineata s-a ivit mult prea repede pentru mine dar după ce Max a plecat m-am pus din nou în pat.
După alte câteva ore de somn a trebuit să merg în oraș să-mi iau câteva lucruri pentru proiectele mele dar m-am oprit la o cafenea pentru un pic de trezire și să mă relaxez citit o carte.
Scufundată în lectură mea nu am mai auzit pe nimeni de lângă mine dar simțurile mele se activează și simt ca cineva mă urmărește. Cobor cartea și mă uit în jurul meu și imediat dau cu ochii de tipul care încerca să-l omoare pe Max.
-Se pare ca a fost interesata cartea.
-Ce dorești?
-Nimic, doar vroiam să te văd!
-Și de ce? Și cine ești până la urmă? - Orlando, nimic important doar ca îmi place să te observ ai ceva aparte.
-Aha. Rău nu arată e înalt, atletic bine făcut, atunci seara nu prea l-am examinat, ochii verzi, șaten sincer chiar arată bine și puțină barbă, cămașă albă cu mânecile suflecate îi dă un aer sexi să zic așa.
-Și cum e relația cu Max?.
-Presupun ca știi deja!
-Da cred ca da.
-Deci care e scopul acestei întâlniri întâmplătoare?
-Îmi place sarcasmul tău. Păcat de ochii tăi, vor vărsa lacrimi pentru cine nu merită.
-Ce vrei să spui?întreb nedumerită
-O să-ți arăt la timpul potrivit dar acuma bucurate de cartea ta. O să ne mai vedem.
Se ridică și pleacă.
-Sunt sigură de asta!
Spun în urma lui acesta se întoarce și îmi face cu mâna.
Ce ar trebui să însemne asta. De ce lacrimi, și de să plâng? S-a dus și cu pofta mea de citit.

Zilele trec una câte una și totul pare să fie bine. Nimic ieșit din comun, eu și Max ne înțelegem foarte bine, zilele astea a avut puțină treabă pe la firmă și a fost mai distant dar mi-a promis ca mâine ne vom petrece timpul împreună!
Îmi schițez câteva idei noi pentru dosarul meu de facultate dar telefonul începe să-mi sune cu gândul că e Max îl iau și răspund repede.
-Da!
-Bună Isha! Îmi trebuie câteva secunde să procesez și să recunosc vocea.
-Orlando?
-Se pare ca nu mai uitat.
-Nici nu aveam cum, ți-ai lăsat o impresie desăvârșită.
-Sunt sigur de asta!
-Ce dorești?
-Vreau să te îmbraci elegant și să mergi cu mine la o petrecere de logodnă!
-Și de ce aș merge cu tine?
-Draga mea Isa crede-mă o să îți placă de mire și din cauza lui trebuie sa te însoțesc alt fel nu aș veni!
-Tot nu înțeleg!
-Fa cum tiam zis și nu vei regreta. Nu vreau să-ți fac rău dar vreau să-ți arăt cine e iubitul tău cu adevărat.
Nu știu ce ar trebuie să fac, am încredere îi Max nu ar face nimic prostesc.
-Deci?
-Bine vin!
-În 10 minute sunt la tine!
Am acceptat vreau să știu ce pune la cale în legătură cu Max, să fiu în pericol cu Orlando în nici un caz. Dacă ar fi vrut m-ar fi omorât de mult. Dar și așa slabe șanse.

Mi-am luat o rochie simplă neagră părul pe spate și o geantă neagră.
Cobor jos pentru a nu intra Orlando în curte nu vreau să îl vadă nimeni și norocul meu e ca toți îs plecați deja.
Și cum a zis e deja în fața porți, urc în mașină iar el pornește.
-Sper ca ți-ai luat șervețele!
-Bună și ție.
-Am trecut de faza asta.
-O să-mi dai tu dacă se lasă cu lacrimi?
-O să îți fiu sprijin. O să ai nevoie crede-mă.
Nu știu la ce să mă aștept dar în privirea lui citesc milă. Ce oare se întâmplă?