Slăbiciunea

Bun venit in iad

-Bun venit în iad surioară!
Drace chiar am ajuns aici, chiar am de gând să fac școala asta? Mă uit în jurul meu și văd doar grupuri ici colo și îmi dau seama imediat cei bogați și cei care îs mai uitați de soartă nu îmi place sa îi numesc săraci. Deci trebuie să mă feresc de fițele școli, asta contează.
-Iadul nu cred ca arată așa și las prefera pe ăla acuma.
-O să fie bine, îți prezint eu pe câțiva prieteni de-ai mei care o să îți placă sigur.
-Sunt sigură de asta. Ultimul lui prieten a plecat de la noi cu capul spart după ce a încercat să îmi pună mâna pe fund.
-Nu o să fie același lucru, ăla e un drogat.
-O să văd ce prieteni ai tu! Haide să-mi arăți locul, momentan ești sigură mea speranța aici.
-Hai Morcovel!
-Taci! Îi spun și îl prind de talie. O fi el fratele mai mic dar e cu două capuri mai mare ca mine. Își pune și el mâna pe umeri mei și înaintăm prin mulțime.
-Deja atragi privirii! Mă uit în jur și așa e dar mai mult sunt de parcă ar vrea să mă omoare, apoi mă uit spre Kane și înțeleg.
-Cred ca sunt iubita ta.
-Eu nu mă refer la ele ci la tipi din jur și cred ca o să rup câteva capete.
-Asta e treaba mea. Zic

-Kane, frate aici! Din spatele nostru aud pe cineva strigând. Se întoarce și se pare ca îl cunoaște.
-Hei Nolan! Am treabă vin mai târziu.
Nolan se uită la mine, apoi spre Kane.
-Înțeleg! Spune râzând.
-Nu înțelegi nimic prostule, e sora mea. Acesta face ochii mari.
-Scuze nu știam.
-Vezi ca in 10 minute toți băieți sa știe lucrul ăsta!
-Serios Kane? Îl întreb nervoasă.
-Din liceul ăsta nici un jegos nu se atinge de tine. Crede-mă știu tot ce mișcă aici deci crede-mă.
Îl cred, dar totuși prea exagerat.
-Nu îți stă bine în rolul de frate protector.
-O să fiu cu ochii pe tine.
-Iar eu cu pumni. Îi spun și știe de ce sunt în stare iar el își ridică mâinile deasupra capului.

Am ajuns în clasa mea, încerc să par cat mai neobservată dar înfățișarea mea nu mă ajută deloc, absolut deloc. Clasa e aproape plină și lângă mine stă o fată blondă destul de drăguță. Se aude sunetul clopoțelului și de acuma aștept profesorul, sper ca pe ăștia tata să nu le facă felul.
-Hei! Cineva pâsâise pe lângă mine îmi întorc privirea și e tipa blondă.
-Da?
-Ești noua nu?
-Da!
-Poate par puțin nebună dar trebuie să o spun îți ador părul, e vopsit?
-Nu , e natural.
-Asta chiar e frumusețe primită din naștere.
-Așa se pare.
-O să îți placă aici , profesori sunt de treabă dar trebuie să te ferești doar de uni elevi și cam atâta.
-Cum ar fi? Întreb curioasă
-Ce-i sau cele care au totul la picioare, așa ziși fițoși școli. Și încă ceva....
Nu apucă să termine pentru ca intră un profesor care pare mult prea tânăr pentru a preda la liceu.
-Bună elevi. Va fost dor de mine? Ciudată întrebare.
-Daaa! Strigă toți în cor.
-El e cel mai tare profesor din liceu.
-Am înțeles. Și așa cred și eu fiind tânăr, știe ce e în mintea unor adolescenți.
-Bun dar s-a terminat fericirea e timpul de oră.
Nu cu mult după el ușa se deschide și intră 3 tipi. Și unul și unul, înalți bine făcuți, dar unul singur îmi atrage atenția un tip brunet. E îmbrăcat într-o cămașă albă și suflecată la mâneci de unde i se văd câteva tatuaje, un as de inimă neagra. Toți se îndreaptă spre locurile libere din spatele clasei, și sunt sigură ca nimeni nu ar îndrăzni să le ocupe. Mă uit spre ei și îl văd pe tipul în cămașă uitându-se și el la mine. E curios de prezența mea, îl înțeleg de ce, sunt ca un semafor roșu.
-Hei și să te ferești de ei, sunt periculoși o aud pe tipa blondă.
-Aaa, mersi atunci! Arunc o ultima privire și la fel tipul e fixat pe mine dar atenția mea revine spre profesor.
Nu am întrebat-o cum o cheamă pe fata de lângă mine dar nici ea, semn ca nu cred ca o să mai vorbim, nici nu e nevoie vreau să trec neobservată dar nu cred ca o să pot. Și dacă îmi zicea să mă feresc de tipi ăia cred ca i-aș putea sugera ca și ea să stea departe de mine.
Toată ora mi-am simțit ceafă fierbinte și parcă eram urmărită, poate mi se pare, încă nu-s obișnuită cu locul ăsta. În sfârșit sună clopoțelul dau să mă ridic.
-Nu te supăra ca te întreb dar cum te numești. Tipa blondă iar în acțiune.
-Isha!
-Numele se potrivește cu înfățișarea.
-Cred ca da. Tu? Încerc să fiu amabilă.
-Mara!
-Îmi pare bine Mara.
-Și mie.
-Poate ne mai vedem acuma trebuie să-mi caut dulapul să pun cărțile astea altfel le car după mine toată ziua.
-Te pot ajuta? Nu știu ce să zic , mă uit la ea și nu pare genul ăla de fată bogată, după haine s-ar putea să fie între.
-Bine, chiar mi-ar prinde bine. Nu știu unde să o iau deci am nevoie de ea.
Dau să ies și îmi frec ceafa din nou pentru a sută oară și mă uit în spatele meu iar. Tipul brunet la fel cu ochii pe mine dar nu la fel de curios, parcă i-aș fi făcut ceva așa mă privește.
-Hai, hai să mergem. Mara pare speriată.
-Bine. Zic și o urmez în tăcere. Ajunse pe hol se întoarce spre mine.
-Stai departe de ei sunt foarte periculoși tipi ăia.
-Cine sunt?
-Nu pot să-ți zic. Eu nu pot. Haide.
Mă prinde de mână și mă trage după ea , mă întorc și îi văd pe cei trei în spatele meu privind toată scena.

După ce și-a cerut scuze pentru ieșirea ei Mara m-a ajutat să-mi caut dulapul dar tot nu mi-a spus cine sunt tipi ăia. Dar după reacțiile ei cred ca cineva din anturajul meu să zic așa, păcat ca nici ea nu știe lângă cine stă.
Restul zile a fost ok fără incidente, dar nici urmă de fostele mele bune prietene.

Cu pași grăbiți mă îndrept spre parcare în locul unde parcasem dimineața, dar surpriza i-a mașină și fratele de unde nu-i. Mai arunc o privire prin parcare dar degeaba ca nu-i, dar atenția imi e acaparata de BMV M4 dark mult prea frumos. Eu sunt adepta motoarelor dar mașina asta merită toată aprecierea mea.
Îmi iau telefonul și caut un Uber ceva să ajung acasă. Și să aștept 5 minute. Fără discuții mâine îmi iau motorul înapoi. Dar acuma să-mi întreb fratele unde e?

-Da?
-Nu ai uitat nimic? Liniștea se lasă în telefon.
-Isha, drace am uitat. Nolan de ce nu mi-ai spus?
-Pentru ca nu sunt sora lui Nolan sunt a ta Cucu....
-Gata, mă oprește înainte să termin propoziția, o să sun pe cineva să te ducă acasă.
-Nu e nevoie am chemat un Uber. Data viitoare nu mai mai opresc.
-Iartă-mă.
-Vorbim acasă mi-a venit mașina.
Uberul intră în parcare și îi fac semn, oprește lângă mine, mă mai uit odată la mașina din parcare apoi urc. Pe geam îl observ iar pe cei 3 băieți din sala de curs și la fel privirile lor sunt spre mine. Trebuie sa aflu cine sunt ei.