Slăbiciunea

Plomiti?

Isha

Încă aș crede ca e doar un vis dar fiindcă Max ma strânge atat de tare mă aduce la realitate. Plânge, plânge ca un copil mic, nu credeam ca o sa îl văd plângând vreodată pe omul acesta, și nu doar ca plânge dar suspinele lui îmi ajung în inimă direct.
-Max, te rog revinoti! Nu pot să îl văd așa
-Nu trebuia sa fac asta , iartă-mă.
-Gata Max, revinoti sunt aici!
-Nu, nu îți dau drumul nu mai pot.
-Nu plec, sunt aici. Și din nou mă strânge încă odată la fel de tare.
-Dacă nu îmi dai drumul o să mor cu siguranță, mă lași fără aer. Se desprinde de mine își pune mâinile pe umeri mei și se uită la mine.
-Ești bine, ești aici, nu visez. Mă uit la el cum vorbește în dodii, pare ca încearcă să se convingă pe el. A suferit mult, a devenit mai matur, fata lui se brăzdată de tristețe.
-Vleau la mami! O aud pe Rosa țipând apoi ușa se deschide.
-Nu pot să o țin, e prea de tot dacă mai țipă odată jur ca rămân dar timpane. Apoi Rosa intră pe ușă și alerga spre mine.
-Mami, ești bine? Ial ai plâns! De ce? Cine te-a supalat?
-Sunt bine puiule.
-Mami mi-am amintit!
-Ce?
-El e cel din poza cale o ții lângă pat și seala plângi la ea. Off Rosa te rog, nu mai zi nimic.
-Rosa, îți promit ca mami nu o să mai plângă! Îi spune Max iar eu simt ca din nou se adună lacrimile.
-Plomiti?
-Da!
-Atunci îl poți aduce pe tati?
Mă uit la Max și îi dau din cap să nu spună nimic, nu știu cum va reacționa Rosa și nu știu nici ce gânduri are el.
-Rosa ce ai zice să mergem acasă.
-Nu vreau la mătușa Cami și unchiul Ollando.
-Bine bine. Te duc la ei!
-Cami și Orlando? Întreabă Max
-Sunt multe lucruri pe care nu le știi dar înainte de a face situația clară trebuie să vorbim doar noi doi.
-Atunci vin cu tine.
-O să o las acasă la tatăl meu apoi o să vorbim.
-Vleau mătușa Cami!
-O sun imediat! 
De ce toate se întâmplă una dupa alta și abia am ajuns aici și Max mi-a apărut în cale și a aflat și de Rosa. Am nevoie să stau jos și să-mi limpezesc mintea.
-Alo, Cami am nevoie de tine!
-Ce e?
-A aflat! Spun și mă uit la Max care mă studiază ba pe mine ba pe Rosa.
-Vin imediat!
-La tata acasă bine!
-Bine.

Am plecat tăcuți de la firma și ne îndreptăm spre casă, Max a venit cu noi și conduce mașina. Sincer nu cred ca era în stare să o fac eu.
-Trebuie să îți spun ceva!
-Da!
-Știi ultima dată mai văzut cu Orlando.
-Unchiul. Spune Rosa
-Da mami unchiul.
-Da îmi amintesc nu am uitat niciodată imaginea aia.
-El m-a ajutat să plec, și el m-a ajutat în tot acest timp. Aud cum volanul e strâns cu putere
-Ai fost cu el?
- doar mă ajutat. El și Cami m-au ajutat.
-Camila a știut tot timpul de tine?
-Da! Și iei doi sunt nași fetei!
-De ce? În glas se simte nervozitatea
-O să îți explic mai târziu acuma nu pot, dar nu vreau să faci scandal când ajungem acolo mai ales de față cu ea.
-Știu ca Camila e cu el dar nu mă așteptam la așa ceva.
-O să înțelegi când o să afli totul.

Ajunși acasă stau cu inima cat un purice sperând ca nu o să iasă cu scandal. Toți sunt în living așteptându-ne când  intrăm toți ochii sunt pe noi.
-Mătușa Cami! Ea aleargă spre ea și îi sare în brațe.
-Sunteți bine? Mă întreabă apoi se uită spre Max
-Trebuie să vorbim.
-Am înțeles. Bună  Max!
-Camila!
-Știu cum pare dar sper ca o să mă ierți după ce o să auzi toată povestea.
-Ai știut.
-Da.
-Orlando, tu ai ascuns-o. Începem.
-Doar am ajutat-o.
-Max mai bine am vorbi. Vino te rog.
-Unchiule Max, mi-ai plomis. O aud pe Rosa iar spunându-i unchii nu îmi dă deloc liniște sufletească.
-Mă voi ține de promisiune micuța Rosa.

Max mă urmează în tăcere în curtea din spate, vreau să vorbim afară pentru ca am nevoie de aer. Încă  încerc să-mi revin și să realizez ca el chiar e aici și nu e doar un vis.
Dar sufletul mă pune să mă întreb oare o vrea pe Rosa, sau pe mine? Ciudat gând dar de când l-am revăzut și chiar în tot acest timp cat a trecut știu ca încă îl iubesc la fel de mult.
Ne așezăm jos pe scările verandei dar nu știu cu ce aș putea începe.
-Ești  bine?  Mă întreabă el îl privesc și realizez ca Roza e exact el și ca mie mi-a fost extrem de dor de el, inima îmi bate cu putere privindu-i ochii aceea cenușii. De ce a fost așa?
-Mi-aș fi dorit să reauzim! Prea târziu îmi dau seama ca am gândit cu voce tare.
-Isha, te-am căutat ca un nebun în acești 6 ani. Unde ai fost?
-Italia! Mi-am schimbat numele.
-De ce.... de ce ai păstrat sarcina,  cum ai aflat?