Slăbiciunea

Tati tu o iubesti pe mami?

Isha

Abia a reușit să plece Max de lângă Rosa, nu la lăsat să împace  deloc. După ce adormit a reușit să iasă din casă și pe el, l-am văzut trist când a plecat.
Îi e greu și lui să se trezească deodată cu un copil. Rosa și-a dat seama imediat ca e tatăl ei așa ca nu mai puteam ascunde asta acuma sper doar să nu sufere. Mi-a spus ca mâine o să vină din nou să ne viziteze.

Toată noaptea m-am gândit ce o să fac, cum să mă comport cu el.
-Mami unde e tati? Abia s-a trezit și deja întreabă de el.
-Are puțină treabă, dar o să vină.
-A plecat?
-Nu, o să vină mai târziu. Ce zici să mergem jos și să papi ceva și apoi să te joci în curte.
-Bine dal vleau să vină tati.
-O să vină Rosa.

După ce a mâncat ceva am scos-o afară dar la fel ma întrebat de tatăl ei. Câteodată urăsc când e așa insistentă.
-Mami nu mai vine?
-Ba da, ai răbdare.
-Nu vleau, vleau să vină.
Simt ca mă ia durerea de cap.
-Hei, ce fac fetele mele? Nu știu dar vocea asta mă bucur să o aud.
-Tati ai venit! Și micuța aleargă spre el.
-Ți-am zis ca mă întorc. O ia în brațe și vin spre mine. Și ți-am adus ceva.
-Ce?
-Ți-am adus stelele! Și scoate o cupola de sticlă de la spate care e vopsită albastru închis.
-Ce e asta?
-Diseară aici o să se aprindă stele tale, știi ca ziua nu se văd.
-Aici am stele?
-Da! Nu așa ți-am zis și ți-am adus.
-Mulțumesc tati, ești cel mai bun.

-Ce faci? Mă întreabă
-Mă bucur ca ai venit, m-a disperat așteptându-te.
-E bucuroasă să mă vadă 
-Ți-am zis te iubește deja.
-E ceva nou și neîntâlnit sincer.
-Știu cum e am trecut și eu prin asta. Dar acuma e alt fel e obsedată de tine nu știu cum o să facem.
-Ce zici să vă mutați cu mine.
Mă uit la el și încerc să procesez ce tocmai mi-a spus. Să mă mut la el? Nu știu ce să fac e cam deodată.
-Tati , tati!
-Da, micuto! Nu am iubit niciodată când Rosa intervine așa dar acuma o iubesc nespus.
-Tati tu o iubești pe mami? Dacă eram șocată de Max acuma sunt de Rosa, clar e fiica lui.
-Normal ca o iubesc, e prima mea iubire. Și tu ești a doua după mami.
-Unchiul și mătușa se iubesc și ei?
-Da scumpo, de ce întrebi? Încerc să aflu ce vrea
-Păi ei se săluta tot timpu si se țin în blate, voi nu o faceți!
Ăștia doi s-au pus să mă inebuneasca de cap.
-Nu ne-ai văzut tu, dar o facem și noi. Îi spun poate termin-o cu discuția asta.
-Serios când? Întreabă Max
-Da când , mami!
-Hei gata terminații cu asta Rosa fugi și te joacă!
-Dal vreau să vă iubiți și voi.
-Ne iubim și noi Rosa doar ca nu în fața ta, acuma fugi la joacă.
-Bine mami! Se lasă păgubașă și pleacă la joacă.
-Mă iubești?
-Serios Max și tu!
-Eu sigur te iubesc, despre al cineva cu siguranță nu se pune discuția.
-Max abia ne-am întâlniți, cred ca e mai bine sa o luăm cu pași mici nu crezi?
-Eu știu și cred un singur lucru mă iubești și te iubesc.
-E adevărat încă țin la tine dar avem
nevoie să ne revenim iar tu să te obișnuiești cu Rosa.
-De asta am propus mutarea împreună.
-Nu știu, lasă-mă să mă gândesc ce zici?
-De acord, dar tot nu scapi de mine.
-Asta știu sigur. Mai stai cu Rosa azi?
-Aș vrea dar am treburi de rezolvat.
-Înțeleg! Dar e ceva ce mă frământă mult.
-Ce e?
-Crezi ca o sa fie în siguranță Rosa?
-Știu ca îți faci griji, dar putem mari protecția în jurul casei ce zici?
-Cred ca da!
-Nu îți fă griji ca fii bine Isha. Eu trebuie să plec poate vin pe seară.
-Bine. Te așteptăm atunci!

Max a plecat iar eu am rămas cu gândurile mele și auzindu-i râsetele Rosei care se joacă cu cățelul primit.
Să mă mut cu Max, asta ar însemna să fiu mult mai aproape de el, si așa îmi e greu să mă uit la el fără să-l iau în brațe.
Încă are acelas efect asupra mea, toți ani ăștia am tânjit după el. Iar să pun problema de alt bărbat nu am putut sincer.
Pentru el și Rosa ar fi un pas important în formarea relației lor.
Sunt distrasă din gândurile mele de câinele care vine speriat pe veranda. Mă ridic repede să o caut pe Rosa.
-Rosa! Strig dar nimic. Rosa! De obicei răspunde la primul strigat. Rosaaa tip cu putere. Alerg prin jurul casei și nimic intru în casă și la fel nimic.
-Rosaa unde ești?
Încep să tremur și nu știu în ce direcție să o apuc. Ies din nou afară și alerg pe alee spre stradă poate a plecat după Max. Dar nu văd picior de om.
-E cineva aici? La poartă trebuiau să fie doi paznici și nici urmă de ei. Scot telefonul și nu știu pe cine să sun prima dată, așa ca formez primul număr ce îl am în agentă.
-Da! Și  e Orlando
-Rosa, Rosa a dispărut!
-Isha, unde ce?
-Acasă nu e nimeni și nu o găsesc a dispărut de juca a dispărut. Ajută-mă.
-Vin acuma! Sună-l pe Max poate e la el.
Închid și apelez la el.
-Isha ce se întâmplă?
-Rosa e cu tine?
-Nu!
-A dispărut! Spun cu disperare. Copilul meu a dispărut!