One Shot I. Xiovol

Capitolul 36

   Am intors capul rapid, obrajii mei fiind strapunsi de degetele puternice ale lui Kardan, cand mi-a cuprins maxilarul si m-a intors cu fata spre el.

-Inghite! a tipat.

-Nu! si i-am scuipat in fata pastilele pe care mi le infundase in gura.

   Puteam sa-i vad infernul ce se dezlantuia in privirea sa glaciala, ochii sai dornici de a ucide sfredelindu-ma din cap pana in picioare. Dar de data asta nu imi mai era frica, eram furioasa. Tot ce aveam in cap era cum sa-i dau peste cap fiecare intentie, indiferent ca asta ma pune in fata mortii. Dar ce tot spun, nu avea cum sa ma omoare fara sa-si omoare si pretiosul fiu dupa care parea sa fi dezvoltat o obsesie atat de mare, incat sa-i ghideze viata din umbra. In focul meu, inca ma gandeam cum a putut face toate astea, cum? Daca se simtea cu adevarat vinovat, nu ii stergea orice memorie legata de el, ii era alaturi. Il confrunta si ii confesa faptul ca el era vinovat pentru tot ce s-a intamplat, chiar daca stia ca Harry probabil nu il va ierta niciodata. Pentru ca indiferent ca Jonah era sau nu copilul sau, nu merita asta. Chiar si daca Harry si Hardin ar fi stiut ca Jonah nu are acelasi tata ca si ei, nu ar fi judecat asta. El nu putea pur si simplu sa isi stearga urmele, sa inventeze un antidot si sa i-l distribuie prin diferite persoane, pentru un pret foarte scump! Era un tiran! Iar dupa toate astea, nu putea pur si simplu sa apara din umbra, ca un tata grijuliu ce e, si sa creeze un antidot. Apoi, apoi... Tot planul sau maniac si lipsit de gandire. Cum incepuse totul, cum asteptase ca Harry sa infecteze pe cineva ca apoi sa... La naiba! Daca stau sa ma gandesc, si asta era un experiment, altfel ar fi putut dracului sa creeze un nenorocit de antidot fara sa astepte atat ca Harry sa infecteze pe cineva si sa il lase in viata. La dracu! Il uram pe omul asta! Il uram, il uram!!!

-Optezi mereu pentru calea cea grea, nu? s-a sters nervos pe fata.

-De ce as opta pentru moartea mea? i-am tipat in fata.

-Pentru a-ti salva iubirea vietii, corect? a ranjit.

   L-am privit cu manie in ochii sai nisiposi si atat de diavolesti, fiind gata sa-l scuip din nou, dar m-am oprit, cu gandul ca mai aveam nevoie de informatie.

-Care e scopul tau in final?

-Credeam ca am lamurit faza cu antidotul, a spus.

-Deci toata viata ai asteptat obsesiv ca Harry sa infecteze pe cineva ca sa il salvezi? Ce rost mai avea antidotul? am ridicat o spranceana sarcastica.

   Eram al naibii de speriata si in acelasi timp nervoasa, dar nu voiam sa-i arat niciun moment de slabiciune.

-Tocmai ce i-am spus lui Hardin.

-Scuteste-ma! Pun pariu ca ai renuntat la antidot, pentru ca era imposibil sa-l faci, asta e motivul pentru care ai ales a doua varianta!

-Am avut intodeauna antidotul! Harry nu a fost vulnerabil ca sa i-l injectezi!

-Minciuni! i-am tipat in fata.

   Kardan si-a pierdut brusc controlul, lasand un tipat surpat sa-mi iasa printre buze, cand m-a izbit de perete, lanturile legate de incheieturile mele amplificand durerea creata. Puteam sa-i aud respiratia furioasa, inca il priveam si ii vedeam perfect iesirile trupului sau. Era tensionat, si in momentul asta stiam ca ii testam limitele, dar nu mai aveam nimic de pierdut, macar, trebuia sa stiu adevarul.

-Tupeul tau e josnic, a scuipat printre dinti.

-Macar e mai presus decat toate minciunile tale, am ridicat capul in sila.

   Mi-am incrucisat usor mainile, incomodata de lanturile rigide si ruginite, tusind de cateva ori aerul umed din incaperea intunecata in care ma adusese Kardan.