One Shot I. Xiovol

Capitolul 25

    Mi-am infipt din nou unghiile in materialul centurii cand Harry a tras brusc de volan, torturandu-mi mica masina cu o viteza pe care nu cred ca a atins-o vreodata, inca de cand a iesit din fabrica. Inima imi pompa rapid in pieptul ce parea ca ajunsese o fasie subtire din cauza ei, facandu-mi plamanii atat de grei ca puteam sa simt cum aerul se distribuie treptat pentru mine, facandu-ma sa-l doresc intr-o cantitate mai mare, si puteam sa jur ca ne invarteam printre blocuri de o bucata muna de timp.

   Ma uitam ingrozita la drumul care nu stiam unde va duce in final, tinandu-mi mainile incrucisate la piept in timp ce imi faceam cele mai groaznice scenarii in minte. Nu stiam de ce Harry a fost atat de disperat cu privire la plecarea noastra urgenta si unde mergeam mai exact, dar ceea ce ma ingrijora cel mai tare acum nu era asta, ci fapul ca Harry a insistat sa conduca, dupa starea pe care o avea. Nu stiam ce se putea intampla, daca isi pierdea controlul din nou, iar masina s-ar fi izbit in primul zid pe care l-ar fi intalnit? Mai ales ca mergea cu o astfel de viteza, si ma bucur atat de mult ca masina mea nu raspundea in totalitate vitezei asa cum o voia el.

-Unde suntem? am spus, uitandu-ma speriata pe geam

   Constructii vechi si lipsite de culoare ce pareau ca stau sa se surpe se croiau in peisajul meu ifiorator, intunericul impanzindu-le si transformandu-le intr-un drum al groazei, in timp ce strazile deveneau din ce in ce mai inguste si mai mizerabile, aratand ca un labirint al mortii.

-Intr-un loc in care tu n-ai ce cauta singura, a avertizat ca si cum as fi avut de gand sa ma intorc aici si sa cercetez zona, nu, nici vorba, imi invatasem lectia.

   Am oftat lasandu-mi capul pe spate si am crezut ca ma insel cand am vazut ca viteza se diminueaza, incrintandu-ma si ridicandu-ma brusc cand masina s-a oprit, ochii mei marindu-se cand am vazut garajele imense din fata mea, cladindu-se ca niste mari monstrii in timp ce am auzit muzica, scuturandu-mi usor capul. Trebuia sa ma insel, era imposibil ca...

-Haide, mi-a intins Harry mana, fara sa realizez ca a ajuns la mine, desprinzandu-mi acum centura.

   I-am intins mana nesigura, ridicandu-ma de pe locul pasagerului si urmandu-i acum pasii grabiti, incruntandu-ma confuza cand muzica se auzea din ce mai tare pe masura ce ne apropiam, bass-ul asurzitor facand usile garajului imens sa vibreze, in timp ce Harry s-a aplecat, fara sa-mi dau seama ce face, pana cand i-am vazut mana bine prinsa de maner.

-Inapoi, a instructat, ridicand usa imensa imediat dupa ce am lasat cativa pasi in spate.

   Gura mea s-a deschis in soc la imaginea mea cand garajul s-a deschis, vazand acum multimea de oameni si masini tunate din interior, muzica asurzitoare fisurandu-mi timpanul, in timp ce mi-am acoperit urechile. Totul era la fel ca la cursa, doar ca mutat in interior, aratand ca o petrecere continua care nu avea de gand sa se incheie vreodata. Aceleasi fete, cu haine ce pareau a fi rupte si injumatatite, bautura nelipsita si baietii atat de agitati in jurul lor. Acea atmosfera care era atat de bolnava, intrebandu-ma acum ce voia Harry de la locul asta, avand in vedere ca am venit atat de urgent, si sunt sigura ca nu voia sa ma aduca la o petrecere.

-A venit demonul, am tresarit cand am auzit un strigat, muzica diminuandu-se odata cu vocea lui.

   Intreaga atentie s-a concentrat asupra noastra, vazand zeci de perechi de ochi cercetandu-ma din cap pana in picioare, fara sa para ca mai era vreunul din ei atent la Harry, persoana pe care au aclamat-o mai devreme. Si sincera sa fiu nu stiu daca ei ma stiau, adica, daca erau aceeasi oameni de la cursa, pentru ca nu am putut sa-i analizez bine pe toti, sau cel putin indeajuns cat sa-i pot recunoaste acum. Cert e ca oricum peisajul si oamenii de aici ma infiorau de-a dreptul, iar asta se amplifica cu fiecare privire care se holba acum la mine.