One Shot I. Xiovol

Capitolul 4

Banca s-a miscat puternic sub mine cand Harry s-a ridicat rapid in picioare, vazandu-i acum intreg corpul incordat. Am facut ochii mari cand i-am vazut tusul tatuajului nergu, intins pe intregul sau spate. Nu puteam sa il cataloghez, dar puteam sa-mi dau seama ca era un demom, lasandu-si aripile deschise in timp ce imprastia un fum negru care imi dadea senzatia de frica. Mi-am ridicat privirea si am cercetat mai in amanunt tatuajul imens de pe spatele lui, vazand demonul ce-si tinea mainile incrucisate la peiept si capul in jos, fata fiindu-i extrem de incruntata si indurerata, dand impresia ca ar tipa de durere, dorind sa iasa din inchisoarea sufletului in care era tinut.

-La ce dracu te holbezi?! a spus Harry, rupandu-ma din peisajul meu.

Corpul lui era cu fata spre mine, acum uitandu-se la mine mai nervos decat inainte. Fara sa zic nimic, m-am ridicat rapid de pe banca si am mers cu pasi repezi spre vestiare. Nici nu vreau sa ma gandesc la ce va urma. Grozav, nici nu am inceput cum trebuie scoala si eu deja ajung la director. Gandul asta era unul infricosator pentru mine, nu am mai fost niciodata la director pentru pedeapsa, intotdeauna am fost chemata pentru ore suplimentare, o olimpiada sau munca voluntara. Nici nu vreau sa ma gandesc ce va zice mama daca va afla, si sincer nu stiu cum functioneaza lucrurile, directorul o va suna? Sper ca nu, si asa era destul de ocupata si nu voiam sa o mai supar cu ceva, asta era mult prea mult.

Imediat ce am ajuns in fata usii directorului, m-am asezat pe unul din scaune, si mi-am lasat privirea sa se uite in gol. Unde era Harry? Sincer chiar nu-l vreau aici, dar avand in vedere ca din cauza lui am ajuns aici, ar trebui sa vina, dar probabil ca se schimba, nu cred ca ar fi tocmai potrivit ca un elev sa se prezinte in slip in fata unui director, dar din cate am vazut, comportamentul lui e destul de murdar si ma rog din tot sufletul sa nu zica ceva prostesc si directorului, chiar daca eu nu am facut nimic, probabil directorul ma va vedea vinovata, la fel cum a facut-o si antrenorul.

Am tresarit pe scaunul meu, vazandu-l acum pe Harry, aparand de nicaieri si trantindu-se chiar pe scaunul de langa mine. La naiba cu el, din toate scaunele care erau aici, el nu putea sa stea macar la unul distanta? El imi spunea sa pastrez distanta, sa stau departe de el si tot el venea aproape. Si nu numai asta, sunt sigura ca eu il voiam departe de mine mai mult decat ma vrea el pe mine si nu avean nevoie sa mi-o ceara, dar acum, exagera si ma simteam extrem de rau, si asta doar cand ma gandesc la lucrurile pe care le-a facut.

Mi-am coborat privirea si i-am analizat hainele pe care, acum, din fericire le purta. Abia acum am putut sa observ flash-ul imens si negru din urechea lui, facandu-mi pielea de gaina. Intotdeauna mi s-au parut inspaimantatoare chestiile alea la ureche si ma intrebam, nu exista riscul ca urechea sa se rupa? Gaura aia era imensa si ma durea pe mine, doar uitandu-ma la ea.

-Inceteaza sa te mai holbezi, a spus brusc.

-Pai scuza-ma ca arati ca un ciudat, am dat ochii peste cap.

-Diferit nu inseamna ciudat, aproape a marait, vocea lui fiind ragusita.

Nu am mai spus nimic si stiam ca intr-un fel avea dreptate, nici eu nu sunt in totalitate normala, dar eu nu exteriorizez asta.

-Cat vom astepta aici? am spus, pierzandu-mi rabdarea.

-Probabil pana se va suna, asa e de obicei, a ridicat din umeri.

De obicei? Oh da, probabil comportamentul lui l-a adus aici destul de des in cat sa stie cum decurg lucrurile. Si nici nu vreau sa ma gandesc ca tot ce mi-au zis baietii azi la masa, sa fie real, era imposibil ca baiatul asta sa aiba o astfel de reputatie in scoala asta, dar ce ma mai mira? A intrat intr-o camera, in care intamplator eram si eu, a omorat toate persoanele de acolo fara mila, a furat toti banii si, oh da, m-a lasat pe mine in viata? Nici acum nu pot sa uit cum se simteau buzele lui peste ale mele si as vrea sa scot imaginea asta din capul meu, dar era imposibil. Cred ca nu voi sti niciodata de ce m-a lasat in viata, pana la urma a riscat, eram un martor nu?