One Shot I. Xiovol

Capitolul 2

Imi simteam corpul imobil, auzindu-mi bataile puternice ale inimii ca si cum mi-as fi tinut capul lipit de pieptul meu. Nu stiu de ce naiba nu-mi puteam misca mainile, ma simteam atat de inghetata si spatele ma durea ingrozitor. Mi-am fortat ochii sa se deschida, dar nu am reusit sa vad nimic, peste tot era bezna, dar sunt sigura ca si imaginea mea neclara era de vina.

-Hei, uita-te la mine, am auzit o voce ca un ecou in capul meu.

Mi-am miscat cu greu capul, vazand o umbra in fata mea, era o persoana, dar nu-i puteam distinge chipul. Imeginea mea era din ce in ce mai rea si ma simteam la fel de ametita ca atunci cand... Oh, nu! Speram ca asta sa fi fost un cosmar, dar desigur ca nu era din moment ce eu ma aflam aici, nu stiu unde mai exact, cu corpul imobil si oh... drogata. Scurte secvente au aparut in capul meu si am simtit cum inima mi-o ia la goana cand mi-am amintit de acei ochi verzi, acele buze moi care le-au sarutat pe ale mele, acea voce de demonica si toate astea pareau aproape imposibile.

-Nu inchide ochii, incearca sa ramai treaza, am auzit din nou o voce stingandu-se in capul meu.

Cu cat ma fortam mai mult sa pastrez contactul cu lumea asta afurisita, cu atat imi dadeam seama mai bine de vocea care incerca sa ma tina in viata. Acea voce plina de vraja si placuta, vocea baiatului care nu stiu de ce, dar m-a tinut in viata. Atunci am tresarit la gandurile mele, amintindu-mi de fapt ce a facut. A luat fara mila sufletele din camera si a furat toti banii, iar asta categoric nu e o persoana buna, chiar daca m-a tinut in viata si inca nu imi explic de ce, dar inca era un mosntru.

Mi-am simtit mana ridicata si aproape am tipat cand am simtit o intepatura peste pielea mea, ridicandu-mi cu greu capul si vazand un ac in vena mea, scurgand un lichid de un portocaliu deschis, dar nu-mi puteam da seama foarte bine, avand inca imaginea neclara.

Am expirat usurata simtind cum acul imi paraseste pielea, si imi era al naibii de frica sa cumva sa fi fost un alt drog. M-am simtit brusc ridicata, doua maini incojurandu-mi spatele fara sa ma lase sa cad. Mi-am strans ochii si am continuat sa clipesc, imaginea clarificandu-se din ce in ce mai tare.

-Simti ca-ti revi? a spus, fiind fericita ca-l pot vedea.

Nu am spus nimic si am continuat sa ma uit la el. Acum puteam sa-i vad chipul, si nu stiu de ce naiba inima imi batea din ce in ce mai tare cand ii analizam fiecare particica a fetei. Ochii mei au cazut pe buzele lui, atunci cand si-a scos limba, umezindu-le. Culoarea lor era una mai aprinsa ca a trandafirilor, iar forma lor era una perfecta, fiind extrem de carnoase. Am recunoscut imediat acei ochi verzi si sclipitori, iar asta mi se parea mai mult ca ireal. Nu mai vazusem niciodata un astfel de verde, parca admiram o pictura nemaivazuta. Tenul lui era unul perfect bronzat, iar parul lui arata... perfect. Culoarea castanie stralucea pe fiecare bucla, evidentiindu-le perfect.

Pentru un moment am avut impresia ca ma aflu in bratele unui inger, dar el nu era nici pe departe un inger, numai un demon ar fi fost in stare sa faca lucrurile ingrozitoare pe care le-a facut si ceva imi spune ca asta nu ar fi fost prima data cand el a facut asa ceva. Din moment ce i-a fost asa usor sa omoare acei oameni, ma indoiesc ca baiatul asta este un amator. Probabil daca as putea sa-mi misc corpul as fugi cat m-ar tine picioarele.

-Ce vrei? am reusit sa spun, dar inca cu greu.

-Cum adica? a spus, ranjind.

-De ce m-ai adus aici?

-Shh.

Am tras aer in piept si mi-am dres glasul cand am simtit ca-mi pierd vocea din nou. M-am uitat la el, iar corpul meu se umplea din ce in ce mai tare de spaima. Am inghitit in sec cand mana lui a dat o suvita la o parte de pe fruntea mea, analizandu-mi fata. Ma privea intr-un mod bizar, nu arata ca un ucigas, dar nici ca bunul samaritean care ma salvase de la moarte, moarte pe care nu stiu cum am ocolit-o inca de cand am ajuns acolo.