One Shot I. Xiovol

Capitolul 19

   Am tras aer adanc in piept, incuruntandu-ma confuza cand m-am trezit la marginea unui lac, scuturand acum frunzele umede de stejar de pe jacheta mea neagra in timp ce incercam sa imi dau seama unde sunt si cum am ajuns aici, ridicandu-ma usor si strambandu-ma din cauza cetii ce parea sa fie impanzita peste tot, rezemandu-ma acum de trunchiul unui copac si respirand din ce in ce mai greu.

-Kimberly...

   Am putut sa vad cum aburul scancetului meu s-a imprastiat in aer, intorcandu-ma ca arsa si uitandu-ma dupa sursa sunetului ce parea sa ramana ca un ecou in mintea mea, asta si inima care pompa in pieptul meu mai tare ca atunci cand ar fi vrut sa-l franga.

-E cineva acolo? am tremurat, prinzandu-mi degetele de scoarta rigida si umeda ca si sum as folosi trunchiul pentru aparare in timp ce ochii mei cercetau in jur.

-Nu credeam ca ingerii au voie in iad, am auzit din nou acea voce inspaimantatoare, de data asta parca venind chiar din fata mea, dar aici nu era nimic.

   Unde eram? Ce era locul asta si cum am ajuns aici? Nici macar nu stiu unde am fost inainte, nici macar nu-mi pot aminti cine sunt cu adevarat. Cine era persoana care continua sa-mi vorbeasca si ce voia sa spuna? Era o persoana sau era altceva...?

-Vei murii curand...

   Am sarit ca arsa cand o umbra s-a miscat in spatele meu, fara sa-mi simt picioarele cand mi-am dat seama ca am luat-o la fuga, spaima crescand in corpul meu odata cu adrenalina si facandu-ma sa ocolesc rapid copacii, fara sa ma izbesc de ei sau fara ca macar sa alunec pe covorul de frunze batrane si umede ce pareau sa-mi faca salvarea mult mai dificila, salvare care pare din ce in ce mai imposibila si nici macar nu stiu cu ce scop si de ce fugeam? Daca asta era doar in mintea mea? Daca o luam razna si incepeam sa aud si sa vad tot ce...

-Nu fugii, idaul nu are o iesiere, esti patata cu sange negru acum!

   M-am oprit brusc, inima aproape sarindu-mi din piept cand am auzit acea voce din nou, intorcandu-ma acum pentru a analiza terenul si am facut ochii mari cand am vazut ca eram in acelasi loc. Ce? Lacul mare se intindea sub ochii mei, mana mea dreapta sprijinondu-se de stejarul inalt de care ma sprijineam acum cateva minute, plamanii mei fiind atat de odihniti, fara sa-mi dea sensazia ca m-am miscat vreo secunda. Ce naiba era asta? Acum cateva secunde e-eu fugeam in padure, iar acum... sun aici?

-C-cine esti?! am tremurat, de data asta cu adevarat speriata, pierzand si ultima picatura de confuzie.

-Stii destul de bine...

-Ce caut aici?

-Raspunsul.

   Am lasat un tipat sa-mi iasa printre buze cand am simtit niste maini reci ca ghiata lasandu-se peste fata mea, acoperindu-ma si smucindu-ma pana m-am izbit de un corp solid, sughitand infundat si incercand sa-i dau mainile la o parte, si sa scap din stransoarea lui, cand brusc, m-a intors.

-Bau! a spus, vazandu-i ochii cum se inegresc.

   Am facut ochii mari, gata sa o iau la fuga cand am simtit cum intregul corp imi ingheata, venele descotorosindu-se de sangele meu si transformandu-l in praf inghetat in timp ce ochii mei i-au intalnit pe ai lui, analizandu-i in amanunt trasaturile si uitandu-ma speriata la persoana straina din fata mea. Ochii lui erau negrii ca smoala, iar pielea lui extrem de palida si... vanata facea un contrast izbitor cu ei, parul lui blond-saten lasand bucle ravasite pe fruntea lui, una din ele inmuiandu-se pe obrazul lui ud, exact langa cicatricea mare pe care o avea, sub nivelul ochiului, conturandu-se ca un sarpe ce voia sa-si prinda coada.