One Shot I. Xiovol

Capitolul 32

Mi-am trosnit spatele in timp ce mi-am lasat hanorolacul pe busteanul inca umed, privind-o acum pe doamna Shane, destul de agitata sa-i ghideze pe elevi la cabanele lor. Dupa un zbor lung si zbuciumat, eu Zoe, Maya si o alta fata pe nume Claire, am primit primele o cabana din tabara si deja ne instalasem. Cel putin eu, pentru ca singurul meu bagaj erau cateva haine de schimb, cartea pe care o citesc la nesfarsit si niste tenisi. Nu puteam sa spun acelasi lucru si despre colegele mele care au venit cu intreaga casa dupa ele, umpland noptierele cu farduri, lotiuni de plaja si tot felul de cosmetice. Hainele lor au ocupat toate umerasele din dulap, asa ca eu m-am multumit sa le las in bagajul de sub patul meu, refugiat sub geam. Si ma bucur ca mi-am ales cel mai refugiat punct al camerei, pentru ca daca nu as fi facut-o, si as fi cerut si eu un spatiu in care sa-mi asez lucrurile, Zoe si Maya probabil s-ar fi extins cu lucrurile pana in camere la baieti.

-Ok, suntem gata? spune doamna Shane.

Am privit frumoasele cabane rustice din jurul lacului mirific ce era imbrejmuit de o padure densa si sanatoasa, mirosul de pin inundandu-mi plamanii. Eram in mijlocul salbaticiei si puteam sa simt cum ma dezmortesc de la zborul crunt, privind-o acum pe doamna Shane, cand l-am vazut pe Will venind spre mine. Iar el era ultima persoana cu care voiam sa ma confrunt acum. Eram inca extrem de furioasa pe el, pentru ca el era motivul pentru care Harry statea intr-una dintre cele mai proaste camere, inchis cu ceilalti delicventi in detentia lui Kardan. Nici nu am apucat sa-l vad si tanjeam atat de tare sa trec de tot grupul meu de colegi si sa fug la el, dar cel mai probabil Kardan era si el acolo, iar el, la fel ca si Tayra, ne stiau despartiti. Trebuia sa ii explic tot ce s-a intamplat, iar faptul ca nici macar nu-l vedeam ma omora incet si dureros.

-Kim...

-Hm? l-am repezit, vrand sa termine mai repede ceea ce avea de zis.

Nu ma puteam concentra pe nimic altceva in afara de cabana mica si derapanata din departare, acolo unde era locul detentiei. Categoric acolo era un alt tratament fata de al nostru, punand in comparatie frumoasele noastre cabane cu cea a detentiei. Si cand ma gandesc ca el era acolo numai din cauza mea... din cauza lui Will...

-Imi pare rau, Kim, dar trebuie sa ma crezi ca...

-Nu am sa raspund pentru nimic daca te va snopi in bataie pentru asta, am spus, intorcandu-ma cu fata spre lac si incercand sa gasesc un punct de liniste.

L-am auzit cum a expirat zgomotos, simtindu-i inca privirea pe mine.

-Uite... Nu-ti cer sa ma ierti, doar vreau sa stii ca intentia mea nu a fost de a...

-De a ce, Will? Ce a fost in capul tau?! m-am intors inapoi spre el.

-Erai in pericol, Kim, am actionat cum am putut!

-Pericol? Harry e ultima persoana de aici care imi vrea raul, am pufnit.

Din nou, Will s-a oprit, expirand zgomotos si ducandu-si stanjenit mana peste ceafa in timp ce s-a uitat in jur, exact ca si cum orice obiect de aici ar reusi sa-i ofere inspiratia necesara pentru a ma face sa-l iert. Eram mult prea furioasa pe el, chiar daca stiu ca Will a actionat in mod protecriv, determinat de ingrijorarea lui. Dar asta reprezenta cel mai mic procent din purul adevar, si sunt sigura ca voia sa ajunga aici, tinandu-ma departe de Harry.

-Daca ar fi ceva ce as putea face... orice... as face-o...

-Atunci du-te si spune-i lui Kardan ca ai mintit si ca Harry nu are nicio vina.

S-a strambat, fata lui capatand un aer ofensat, si aratand mai ceva ca si cum l-as fi jignit.

-Stii ca nu pot face asta...

-De ce nu?! am spus, muscandu-mi pielea obrajilor.

-Pentru ca tin prea mult la tine sa te mai las in mainile lui...