One Shot I. Xiovol

Capitolul 3

   Intreaga ora a fost un adevarat calvar si nu cred ca sangele a mai circulat in venele mele, simtindu-ma al naibii de speriata, mai ales ca baiatul asta si-a tinut atentia concentrata pe mine toata ora si puteam sa-i simt privirea arzatoare pe intregul meu corp. Inca nu eram in totalitate sigura ca asta era real, totul era prea mult pentru mine. Nici daca as fi murit si as fi luat din nou viata de la capat nu as fi anticipat ca asta sa se intample. De ce tocmai el? Din toti baietii din lumea asta, el trebuia sa stea aici si cu atat mai mult, sa invete la scoala asta? Sincer nu as fi crezut niciodata ca baiatul asta e un elev de clasa a doisprazece-a, nu, parea mult mai matur si cu siguranta un pusti de varsta lui nu ar fi facut toate acele lucruri.

   Am fost smulsa din gandurile mele cand soneria a sunat, facand ecou in sufletul meu si m-am bucurat ca am auzit acest suntet care ma va scapa de chinul asta. Trebuia sa vorbesc cu profesorul sa fac schimb de cursuri cu altcineva, nu se putea ca eu sa stau tocmai in banca aia, cu... el. De fapt, trebuia sa ma mut din tara mai bine zis, ca sa fiu sigura ca am sa scap.

   Abia acum am realizat ca restul colegilor au iesit din clasa, eu inca stand nemiscata. Nu am indraznit sa-mi intorc capul, dar si el statea ca o stana de piatra. Mi-am aruncat cartile in geanta si m-am ridicat rapid iesind din banca cand mi-am simtit incheietura prinsa, fiind smucita inapoi. Mi-am intors privirea si am incremenit cand l-am vazut in picioare, inaltimea lui mancandu-ma de-a binelea. Ochii lui erau asa intunecati si privirea lui era asa de incruntata ca sunt sigura ca ar fi vrut sa ma ingroape de vie in momentul asta si totusi nu stiam de ce.

   Am profitat de momentul de tacere si am reusit sa prind o fractiune de secunda cat sa-mi trag rapid mana din a lui, dar nici nu am apucat sa fug un metru ca am fost prinsa si lipita puternic in perete.

-Ajuto...

   Mana lui mare s-a lasat peste gura mea si la naiba! De ce nu mai era nimeni in clasa? Nici macar profesorul si norocul meu era ca si usa era inchisa.

-Nici sa nu te gandesti! a spus dur.

   Mi-am prins mainile de bratul lui, incercand sa-i trag mana de pe gura mea, dar nu am reusit. Ochii lui imi umpleau corpul de groaza si nu stiam de ce nu zice nimic si pur si simplu se uita la mine.

   Am fost usurata cand si-a lasat mana de pe gura mea, dar nu pentru mult timp, corpul lui zdrobindu-se de al meu. Respiratia mea era din ce in ce mai accelerata si frica din corpul meu imi manca sufletul.

-Ce dracu' e cu tine?! am reusit sa spun, inghitind cu greu golul de aer din gatul meu.

   Nu a spus nimic, dar in schimb m-a presat si mai tare de perete, acum inclestandu-mi dintii de durere. Mi-am inchis ochii pentru o secunda si am tras aer adanc in piept. Am simtit cum lacrimile se aduna in ochii mei si am incercat sa le opresc, dar era imposibil. Ce voia de la mine? De ce nu ma lasa in pace? Eu nu i-am facut nimic, nu putea pur si simplu sa se comporte asa.

-Fii atenta! Daca sufli o vorba despre mine, despre tot ce ai vazut si tot ce am facut, am sa-ti impusc capul ala al tau frumos! Inteles?!

-Nu am sa fac tot ce imi zici tu si daca crezi ca o voi face, esti cam prost! am spus, incercand sa nu izbugnesc in plans.

-Oh, da? si-a inclestat maxilarul. Uite, daca nu te-am impuscat atunci nu inseamna ca am avut o slabiciune si ca nu o pot face acum cum trebuie!

-Sincer regret asa tare ca nu ai facut-o! M-ai tinut in viata, dar asta doar pentru a ma omori incet si dureros cand puteai s-o faci asa rapid cu glontul ala nenorocit!

   Mainile lui s-au prins de talia mea, strangandu-ma puternic. Daca nu as fi fost asa inghetata de frica, jur ca mi-as fi ridicat genunchiul in momentul asta, si as fi lovit cat as fi putut de tare. Mi-am ridicat mainile si am incercat sa-l imping in piept, dar era mai mult ca imposibil sa-l misc macar un centimetru.