Umbrele Culegătorului

Capitolul 11: Rădăcini adânci

Lara se trezi într-o lume pe care nu o recunoștea. Poiana în care se afla mai devreme se transformat într-un labirint de umbre și lumini palide, ce păreau să se miște de la sine, ca o mare de fantome care își căutau locul într-o realitate nesigură. Aerul era greu, viciat de o miros de pământ umed și de un parfum neplăcut, ca de putrefacție.

Fiecare pas pe care îl făcea o adâncea mai mult într-un țesut de realități suprapuse, iar zidurile de întuneric păreau să o urmeze, devenind mai dense și mai apăsătoare. Culegătorul o părăsise, dar cuvintele lui îi rămăseseră bântuindu-i mintea. „Alegerea ta nu va schimba nimic”. Acestea răsunau în capul ei ca un clopot care nu putea fi oprit.

Cu toate acestea, Lara nu putea lăsa frica să o definească. Oricât de înfricoșată era, în inima ei se aprindea o flacără de hotărâre. Nu mai era doar o marionetă în jocul Culegătorului. Acum, mai mult decât oricând, trebuia să înfrunte ceea ce venise să o răpească – nu doar pentru a-și salva viața, dar și pentru a elibera sufletele celor care muriseră din cauza acestui blestem.

Pe măsură ce pășea prin această lume stranie, o senzație de neliniște o cuprindea tot mai mult. Știa că ceva se întâmpla, dar nu înțelegea ce. Părea că nu era singură, dar, în același timp, nimeni nu era acolo cu ea. Totul părea să fie o iluzie, dar și o realitate palpabilă. Mâinile i se strângeau de frică, dar ochii ei rămâneau fixați în față, încercând să decodifice semnele din jur.

Într-o clipă de tăcere, auzi o voce. Aceeași voce bătrână, dar mult mai apropiată.

– Lara... Ți-ai ales calea, dar nu știi încă ce preț vei plăti. Ai crezut că poți sfida jocul, dar nici măcar tu nu știi în ce te bagi.

Inima îi bătea cu putere. Bătrânul călugăr nu era acolo, dar prezența lui părea să o apese. Lara se întoarse brusc și, în fața ei, se materializă o figură umană. Era o siluetă familiară, dar conturată din umbre. Într-o fracțiune de secundă, figura se transformă într-un corp solid. Andrei stătea în fața ei, cu ochii scufundați în întuneric, dar cu un zâmbet pe buze.

– Andrei? murmură Lara, neîncrezătoare. – Ești... tu?

El ridică o mână, gestul fiind unul calm, dar și plin de o tristețe irezistibilă.

– Nu sunt ceea ce crezi, Lara, îi spuse el, vocea sa adâncindu-se într-o tonalitate sumbră. – Nu mai sunt nimic din ce eram. Și nici tu nu ești ceea ce crezi că ești.

Lara își înghiți teama, dar inima îi tremura în piept. Văzuse deja destule lucruri imposibile, dar acum, Andrei, persoana în care avusese încredere cel mai mult, părea să nu mai fie el.

– Nu te înțeleg. Ce vrei să spui? Ce s-a întâmplat cu tine?

Andrei păși spre ea, dar din fiecare mișcare a sa emana o tensiune palpabilă.

– Nu sunt eu cel care s-a schimbat, Lara, tu ai fost schimbată. Chiar dacă te-ai împotrivit, chiar dacă ai vrut să fugi de destinul tău, acum ești prinsă în el. Alegerea ta te-a dus pe o cale din care nu mai poți ieși. Nu mai este cale de întoarcere.

Lara simțea cum întunericul din jurul ei se adâncește, iar cuvintele lui Andrei îi dădeau un fior rece. Se întrebă dacă tot ceea ce făcuse până acum fusese în zadar. Dacă sacrificiile pe care le făcuse nu erau decât părți ale unui plan mai mare, pe care nici măcar ea nu îl înțelegea. Ce îi mai rămânea? Ce își dorea cu adevărat?

– Nu vreau să fiu parte din jocul ăsta! țipă ea, cu o disperare din ce în ce mai mare.

Andrei o privi cu o tristețe adâncă, iar un nor întunecat apăruse deasupra capului lor.

– Nu mai ai de ales, Lara. Tot ce a fost... tot ce ai avut până acum, nu mai există. Oricum ai privi, oricum ai alege, ai fost deja aleasă. Nu poți scăpa de asta. Nu poți scăpa de Culegător. El va veni după tine, așa cum a venit după toți cei care au jucat acest joc înaintea ta.

Inima Larei se opri pentru o clipă. „Culegătorul” nu era doar o entitate malefică, ci era mai adânc înrădăcinat decât își imaginase. Era o forță a lumii, care nu putea fi oprită, indiferent cât de mult ar fi încercat să reziste.

Dar Lara nu era dispusă să cedeze. Nu în fața acestui monstru al destinului. Își încleștă din nou pumnii, și chiar dacă în fața ei Andrei părea să fie un străin, chiar dacă totul părea să se prăbușească în jurul ei, nu avea de gând să lase totul să o distrugă.

– Dacă acesta este jocul, atunci îl voi juca până la capăt, spuse ea cu voce tare, hotărâtă. – Dacă trebuie să mă confrunt cu Culegătorul, atunci o voi face. Dar nu voi fi marioneta nimănui!

Andrei părea să o privească pentru o clipă, ca și cum ar fi căutat ceva în ea, dar apoi se îndepărtă, lăsând-o singură în mijlocul unei lumi ce părea să se destrame în jurul ei.

– Așa să fie, Lara, murmură el. – Alege-ți destinul. Dar nu uita: totul are un preț.

Cu aceste cuvinte, Andrei dispăru în întuneric, iar Lara rămase singură, dar mai hotărâtă ca niciodată. Urma să înfrunte ceea ce nu înțelegea complet, dar nu putea și nu voia să cedeze. Nu înainte de a lupta.