Lara simțea cum focul adevărului o cuprindea din interior, o flacără care ardea în sângele ei, încălzind-o din adâncuri. Așezată pe o piatră rece din mijlocul unei lunci, ea privi cerul albastru din fața ei și înțelese că viața sa nu mai era determinată de întrebările care o frământaseră înainte. Nu mai avea nevoie de răspunsuri externe. Adevărul ei se afla în interiorul său, în alegerea de a merge mai departe.
Și totuși, lumea din jurul ei părea încă un puzzle nerezolvat. Ceea ce părea că se deschidea înaintea ei nu era un drum drept și ușor, dar Lara nu mai era înfricoșată de complexitatea sa. Acum, înțelegea că adevărul era fluid, că uneori călătoria nu consta în a ajunge la o destinație, ci în a te schimba în fiecare pas.
În timp ce se ridica, o umbră se apropie dintr-o parte. Era o altă persoană, un bărbat cu ochi pătrunzători și o postură calmă. Nu o cunoștea, dar ceva din felul în care se mișca îi amintea de o altă viață. Poate că acest bărbat era un alt semn al trecutului care o chema înapoi, sau poate un alt învățător care o va ghida.
– Lara, spuse bărbatul, zâmbind ușor. – Ești mai aproape de adevăr decât crezi. Nu mai există întoarcere acum. Ai înțeles că viața ta este în mâinile tale, că poți să alegi cine vrei să fii.
Lara îl privi în ochi și înțelese imediat că acest bărbat, deși nu i se părea cunoscut, era o reflecție a propriei sale dorințe de schimbare, de renaștere. Poate că era doar un alt ghid al călătoriei sale, dar ceea ce conta era că Lara își găsise în sfârșit puterea de a merge înainte.
– Nu mai există frică, spuse ea, fără ezitare. – Vreau să fiu liberă.
Bărbatul îi întinse mâna și, fără să ezite, Lara o apucă. În acel moment, simți cum pământul sub picioarele sale se mișcă, iar întregul univers părea să se deschidă în fața ei. Lumea în care trăia, plină de posibilități și incertitudini, nu o mai speria. Acesta era locul în care putea crea, alege și modela totul.
Nu mai era o pasageră în propria viață. Era arhitectul propriei realități.
Și în timp ce pășea alături de acest ghid tăcut, Lara înțelegea că adevărul nu este niciodată simplu. Dar era al ei. A fost întotdeauna al ei.
Și, în sfârșit, știa că adevărul și libertatea nu aveau limite.
CITEȘTI
Umbrele Culegătorului
HorrorÎn satul izolat Roca Șerpilor, ascuns în negura munților, blestemul Culegătorului bântuie de generații. Se spune că la fiecare treizeci de ani, o prezență întunecată se întoarce pentru a revendica sufletele celor vii, lăsând în urma ei doar moarte ș...
