Lara simțea că totul se adunase într-un singur punct, într-o singură înțelegere profundă. Își petrecuse întreaga viață căutând răspunsuri, dar acum, stând alături de bunica ei în vechea casă de familie, înțelegea că adevărurile cele mai importante nu erau despre lucruri precise. Erau despre legături, despre apartenență și despre drumul pe care ea însăși trebuia să-l urmeze.
– Ce urmează acum? întrebă ea, privindu-și bunica.
Bunica zâmbi ușor, cu o liniște infinită în ochi.
– Draga mea, urmează să-ți creezi propria poveste. Eu am fost aici să-ți arăt drumul, dar mai departe, ești singură. Ai învățat să vezi lumea cu adevărat, iar acum trebuie să trăiești în ea.
Lara închise ochii, absorbindu-și toate simțurile și gândurile. Acesta era momentul în care trebuia să accepte cine devenise și să-și lase aripile să o poarte.
– Nu vreau să plec, șopti ea cu regret.
– Nu pleci nicăieri, Lara. Eu voi fi mereu aici, și tu vei fi mereu în locul acesta. Călătoria ta te va duce departe, dar rădăcinile tale sunt aici. Și dacă vei avea vreodată nevoie să te întorci, mă vei găsi mereu.
Lara o îmbrățișă pe bunica sa, simțind acea liniște care numai căldura familiei o putea oferi. Știa că această clipă va rămâne cu ea mereu, ca o lumină călăuzitoare care îi va arăta calea, chiar și în cele mai întunecate momente.
Când ieși din căsuța de lemn, simți o putere nouă. Era conștientă că drumul nu avea să fie ușor, dar era pregătită. În spatele ei, casa bunicii dispăru încet, devenind una cu pădurea, o amintire gravată în adâncul ei. Știa că nu era o iluzie, ci doar o realitate mai profundă, una pe care o purta în suflet.
Lara privi înainte, către pădurea luminoasă, înțelegând că fiecare pas pe care îl făcea acum era o alegere liberă, o dovadă a puterii ei.
Și astfel, lăsând în urmă locul de origine dar purtându-l mereu în inimă, Lara păși în lumină, începând o viață nouă, una în care fricile și îndoielile se topeau sub adevărul pe care îl descoperise: că tot ce avea nevoie se află în ea.
CITEȘTI
Umbrele Culegătorului
HorrorÎn satul izolat Roca Șerpilor, ascuns în negura munților, blestemul Culegătorului bântuie de generații. Se spune că la fiecare treizeci de ani, o prezență întunecată se întoarce pentru a revendica sufletele celor vii, lăsând în urma ei doar moarte ș...
