Destiny

Prolog

-Firar! Firar! Doamna Pattison mai mult ca sigur mă așteaptă. Încep  să măresc  pașii , grăbindu-mă spre întâlnirea cu șefa  mea. Nu mi-am găsit  cel mai grozav moment să  aștept  la rând  după o cafea. Îmi  strâng breteaua genții, ridicându-mi privirea spre pancarta pe care se afla numele firmei. După 4 ani de urmat facultatea de psihologie, am reușit  să  îmi găsesc  un loc de muncă în firma doamnei Pattison, astfel lucrând de mai bine de un an și jumătate aici. Dansa este procuror, soțul  el fiind judecător . Munca mea consta în  consilierea familiilor victimelor, în  unele cazuri testarea psihologică  a unor condamnați  care sunt pe cale sa fie eliberați .

Apas nervoasă  butonul etajului 5, iar liftul parcă  se mișcă  cu încetinitorul . Telefonul imi vibrează  și  mai mult ca sigur este Robert, fratele meu. Când liftul s-a oprit însfârșit,am zburat pe cele două ușii  ignorând-o complet de Kim, secretara doamnei Pattison care mă striga. Deschid brusc ușa  biroului șefei și  intru.

-Buna dimineața ,  mă scuzați...Însă biroul era gol.

-Asta tot încercam să  îți zic. Doamna Pattison este blocată  la judecătorie, se pare că sunt câteva  probleme într-un caz mai vechi. Kim îmi înmânează o ceașcă de cafea, iar eu o urmez înapoi la biroul ei.

-Mulțumesc  că m-ai anunțat, zic sarcastică luând o gură de cafea.

-Te-am tot sunat, însă n-ai răspuns. Apropo, ieri după ce ai plecat te-a căutat John. Zicea ceva de niște haine.

-Mda, câteva din hainele mele au mai rămas în apartamentul său. După ce ne-am despărțit nu mi-am luat decât strictu' necesar.

-Dragă Destiny, vreau să îți spun că ai fost foarte proastă. Pufnesc în timp c iau o gura de cafea și îmi dau ochii peste cap.

-Dacă vrei poți să îl  iei tu. Nu mă deranjează.

-L-aș lua cu cea mai mare placere dacă mi-ar plăcea de el. Își aruncă un ochi prin câteva sertare, parcă evitând subiectul.

-Aaa da, ție îți place de fratele meu. Kim se face roșie la față și rămâne blocată. De ce nu vorbești cu el dacă îl placi?

-Fiindcă ne cunoaștem încă din facultate și fiindcă cineva, cu numele Destiny, i-a spus că am alte orientări sexuale.

-Hey! Am o scuză. Eu nu i-am spus asta lui. Eu ii spusesem lui Gabriel fiindcă vroia să îți intre în pat. Iar el i-a spus fratelui meu. Prietena mea pufnește și apoi răspunde la telefonul de pe biroul ei.

-Da doamnă Pattison. Da, este aici. Îi voi spune. Da. La revedere.

-Ce s-a mai întâmplat?

-Habar n-am, era cam agitată, supărată. A spus doar să o aștepți aici. Apropo, ai auzit zvonurile care circulă prin clădire? Cică soții Pattison sunt în pragul falimentului.

-E la naiba! Ăștia și falimentu? Să fim serioși! Tu ai văzut câte genți de la Armani are? Sau câte haine scumpe? Mă mir cum de mai este pe picioare firma asta. Când a spus că va venii?

-În câteva minute.

-Perfect. Mă așez mai bine în scaun și o aștept pe doamna Pattison să ajunga. Cred ca am așteptat vreo 15, dacă nu, 20 de minute până s-a decis într-un final să apară.

-Destiny, în biroul meu. O nu, cunosc tonul ăsta și nu este deloc liniștitor. O urmez tăcută în biroul ei. Își așează geanta pe birou apoi oftează uitându-se la mine. Cotrobăie prin sertare apoi îmi întinde o foaie.

-Umm, ce este asta?

-Acesta este ultimul tău cec cu salariu.

-Poftim? Mă concediați?

-Nu, închidem firma. Afacerile nu mai funcționează iar soțul meu dorește să iasă la pensie. Este destul de bătrân.

-Dar eu ce voi face? Cine va angaja o tipă care are doar un an de experiență? Însă nu mai aștept să aud răspunsul, iau cecul din mân ei apoi ies vijelios pe ușă, afară din clădire. Grozav Destiny! Unde vei lucra de acum încolo? Mă uit la cecul din mâna mea și îmi fac câteva calcule, suma de pe el îmi va ajunge vreo 2-3 săptămâni. Atâta timp am la dispoziție să îmi găsesc un nou loc de muncă.

Să fie al naibii de destin.