Destiny

Capitolul 19

Preț de câteva secunde chiar cred că deja a adormit și că nu a auzit, asta fiindcă nu a spus nimic. Însă la scurt timp s-a ridicat în fund, aprinzând veioza de pe noptiera.

-Ce ai spus? Din vocea să îmi pot da seama de faptul că este la fel de surprins ca și mine.

-Sunt însărcinată. Zâmbesc prostește ridicând ușor din umeri. Mă privește preț de câteva secunde asigurându-se că nu doarme apoi scoate un fel de țipăt și mă trage deasupra lui.

-Ești sigură? Se joacă cu mâna mea, împreunându-și degetele cu ale mele.

-Foarte. Am fost azi la doctor. Mă întind puțin scoțând din sertar ecografia, o apuc de colturi și i-o arăt. Sunt însărcinată în 3 luni.

-Mulțumesc. Mulțumesc. Mă trage de mână, lipindu-mi capul de pieptul său, astfel putând să mă strângă mai bine în brațe.

-Ști? Femeie însărcinată aici. Îl atenționez iar acesta râde slăbind îmbrățișarea.

-Te iubesc femeie. Te iubesc. Îmi săruta fugitiv buzele ca mai apoi să fiu trasă iar într-o îmbrățișare. Cert este că la cateva minute am adormit așa, peste el, cu capul pe umărul său.

*****

Senzația de foame din stomac a fost alarma mea în dimineața asta. Tot stau și mă gândesc că am fost norocoasă să nu am totuși acele vărsături, greață și toate cele. Mă ridic ușor din pat, nevrând să îl trezesc pe Ares. Îmi iau halatul pe mine și papucii în picioare și cobor în bucătărie. Deschid frigiderul însă nimic din el nu îmi stârnea atenția. Oftez puternic și scot din frigider borcanul cu Nuttela, oua și tot ce îmi mai trebuia și mă apuc să fac un mic dejun decent. Mă duc până în sufragerie, introduc cd-ul meu preferat și pornesc combina la un volum acceptabil. Cam cât să aud eu,dar Ares nu, apoi mă întorc în bucătărie.

Îmi place să fac mai multe lucruri odată, cât timp se coace pâinea am prăjit ouă, bacon și câțiva cârnăciori din aceia micii. Le așez în fiecare farfurie apoi mă apuc de clătite, clătite cu mure, preferatele mele și ale lui Ares. Și la sfârșit, dar nu cea din urmă, cafeaua. Am turnat în două cești cafeaua, când să o duc la gura pe a mea, m-am trezit cu mâna goală.

-Serios Destiny? Cafea? Se uită în conținutul cănii pufnind nemulțumit.

-Cafea? Vai! Am crezut că este suc natural. Iau cana cealaltă vrând să iau o gură însă și aceasta mi-a fost luată. În fine, ai câștigat. Hai să mâncăm, ne este foame.

-Miroase delicios. Deschide frigiderul scoțând din el sucul de portocale, apoi turnând într-un pahar.

-Mulțumesc. Îl sărut pe obraz luându-i paharul din mână, așezându-ne la masă.Ști, toată noaptea. Defapt în cele câteva ore de somn, mi-au răsunat în cap doar vorbele Gemmei. Te iubesc și îl iubesc și  pe acest suflet, doar că...

-Doar că  îți este frică. Afirmă luând o îmbucătură din pâinea coaptă.

-Da. Adică trebuie să evit stresul și toate cele, însă în formația asta, stresul este necesar. Ares, de unde știu că nebunul ăla nu va veni iar după mine și  după copilul nostru?

-Iubito, îți promit că nemernicul ăla o să intre unde îi e locul cât de curând. Mă voi asigura de asta. Mai ai răbdare puțin timp. În scurt timp vei pleca și în Pampas fără să îți fie teamă. Iar copilul nostru va fi cel mai fericit și ocrotit. Ai incredere în mine?