Destiny

Capitolul 5

-Am cunoscut-o când aveam 17 ani. Ea avea în jur de 15 ani. Am cunoscut-o la una din petrecerile unui prieten. Pufnește ușor închizându-și ochii, parcă imaginându-și ceea ce povestea. Nu îmi plăcea de ea, nu avea nimic special, era comună. Însă după 3 săptămâni am revăzut-o. Nebună pur și simplu s-a suit în mașina mea, ordonându-mi să o duc acasă. Când am oprit în fața casei mi-a luat telefonul, trecându-și numărul.

-Cum a reușit acea fată să te aducă aici?

-Ajung și acolo. Până la urmă m-am avântat într-o relație cu ea. Credeam că după câteva săptămâni, poate chiar o lună să ne despărțim. Însă relația a durat în jur de șapte ani. Ne-am mutat împreună. Într-o seară a apărut o problemă la serviciu, a trebuit să merg, eram cu ea în mașină. I-am zis să nu coboare, i-am zis. Însă nu m-a ascultat, a coborât din mașină iar tipii respectivi au văzut-o. Unul dintre ei...a împușcat-o. Atunci s-a pornit iadul. Nu mai judecam, l-am omorât pe unul dintre ei iar pe celălalt l-am băgat în comă.

-Ce lucrai?Îmi fac curaj să îl întreb.

-Politie. Am fost sub acoperire într-o "asociație" , să îi spunem așa. Se pare că șefii cartelului mi-au aflat identitatea.

-Dacă erai de ai lor, de ce te-au arestat?

-Fiindcă fusesem demis din funcție. Niciodată nu mi-a plăcut să ascult ordinele. Îmi fuseseră luate insigna și arma.

-A venit să te vadă?Prea târziu îmi dau seama că de fapt este o întrebare personală , care mă macină. Zâmbește ridicând ușor din sprâncene, însă la scurt timp zâmbetul dispare.

-Nu, nu a venit.

-De cât timp ești aici?

-Doi ani,trei luni și o zi.

-Totusi, de unde numele de Ares? Încerc să schimb subiectul văzându-l abătut.

-Odată cu nașterea mea mulți oameni au murit, inclusiv mama mea. A murit aducându-mă pe lume. Tatăl meu a murit cât mama era însărcinată. Iar bunicul, tatăl mamei, m-a urât. Mă considera cauza morții fiicei sale și a ginerului său. De aici numele de Ares, zeu al vărsării de sânge. Se pare că avea dreptate.

-Hey, îmi așez mâna pe umărul lui, acesta tresărind. Nu trebuie să iei vorbele alea în serios. Era obosit psihic din cauza morții fiicei sale. Își așează mâna peste a mea iar eu mi-o retrag. Ares, cred că am terminat pe azi. Ne revedem data viitoare.

Mă ridic brusc întorcându-mă cu spatele la el. Îl aud respirând puternic, apoi canapeaua scârțâind, semn că s-a ridicat. Nu spune niciun cuvânt, doar bate în ușa uriașă, gardianul deschizându-i.

Îmi trec mâna prin păr nervoasă, nervoasă fiindcă am simțit un mic fior în corp atunci când m-a atins.

****

Beau dintr-o dată paharul de cocktail, ăsta fiind al treilea sau al patrulea , pe lângă cele câteva shot-uri de tequila. Cine mai ține socoteala?

-Des, verișoară, ce este cu tine? Vărul  meu Elijah se miră de faptul că am băut atât de mult. Mult pentru mine.

-Vreau doar să beau si eu. Rob, adu-mi și mie o Margarita. Vărul meu îi face semn să îmi aducă mai bine un suc. Pufnesc supărată, încrucișându-mi mâinile la sân, stând sprijinită de canapea. Îmi tot plimbam ochii prin club, iar un cuplu îmi atrage atenția. Amândoi dansează neținând cont de muzică, sau de cei din jur. Tânărul o învârte apoi sărută pe vârful nasului. Am mărit ochii văzându-mi chipul în acea fată. Închid ochii, frecându-i cu mâinile, deschid ochii dar acel cuplu a dispărut.

-Des, ești bine? Verișorul meu mă zguduie puțin aducându-mă la realitate.

-Ah? Aaa, da. Rob, eu cred că plec. Nu mă simt bine.

-Vrei să te duc ? Vrei să mergem la spital? Ești bine?

-Dumnezeule! Rob, sunt doar obosită iar paharele alea m-au terminat. Îmi ridic sacoul și geanta, lăsându-i pe cei doi să bea în continuare. Peste drum de club sunt câteva taxiuri non-stop.

Elijah este singurul verișor pe care îl plac. Sora lui este o nemernică, nici nu mai zic de fata unchiului Christian.
Îi dau bărbatului adresa, iar apoi îmi lipesc capul de geam. Luminile făceau orașul să arate precum un brad de Craciun. Deși  aveam privirea aruncată pe geam nici nu am realizat că am ajuns acasă, asta până când batranul mi-a atras atenția. Sună ciudat dacă spun că urăsc casa asta? Pentru mine nu. Este atât de pustie, atât de goală... Lipsește ceva iar eu nu știu ce. Nici nu îmi aduc aminte când am cumpărat-o.

Îmi așez cana cu apă pe noptieră, apoi mă bag în pat, învelindu-mă cu o paturică. Stăteam  privind tavanul când dintr-o dată am auzit telefonul sunând.

"-Alo?

-...

-Cine e?

-Umm, sunt eu.

-Ares? Sfinte! De unde ai telefon?

-Să spunem că atunci când ai bani, gardianul îți oferă telefonul său ca să suni.

-De ce m-ai sunat?

-Nici eu nu știu. Am greșit. Noapte bună Destiny."

-Stai! Însă deja a închis. Oftez frântă trândindu-mi telefonul pe perna opusă. Închid ochii încercând să mă odihnesc.

-Iubito! Am ajuns. Vocea iubitului meu mă face să mă ridic din canapea sărindu-i în brațe. Mă ridică de jos, învârtindu-mă în brațele sale.

-Mai aveai de gând să stai mult? Mi-a fost foarte dor de tine. Jur că îți voi sechestra colegii, astfel să ai timp  și de mine.

-Vreau sa îți arăt ceva. Își apucă tivul tricoului, ridicându-l.

-Nu acum! Îl avertizez eu iar el începe să râdă.

-Nu asta vroiam nebunatico. Își aruncă tricoul pe jos, sus pe braț, avea tatuată data mea de naștere.

-Doamne! De ce ai făcut asta?

-Fiindca data asta este una dintre cele mai importante. Cred ca aș înnebuni dacă te-aș pierde vreodată. Își unește fruntea cu a mea, nasurile noastre atingându-se usor.

-Niciodată, niciodată nu voi permite să ne despărțim. Te ador zeule.

-Hmm, zeule? Sună bine. Ce ar fi să îmi mai povestești, sus în dormitorul nostru?

Îmi deschid ochii brusc când aud alarma. Firar, iar am uitat să o anulez. Mă întind, apăsând un buton, oprind-o, apoi mă trântesc înapoi pe pernă. Ce vis ciudat. Și ciudat nu este ceea ce se întâmpla în el, ci locul unde se întâmpla. Am recunoscut imediat canapeaua aceea, aceași ca cea din sufragerie.

-Ce naiba se petrece cu mine?Îmi duc mâinile la față, acoperind-o, țipând ușor în ele. Mă consemnez neștiind nimic și mă ridic din pat, mergând în baie.

Pornesc dușul, lăsându-mi pijamalele să cadă pe gresia rece. Îmi prind părul într-un coc dezordonat și intru în cabina de duș. La naiba! Speram ca măcar dușul ăsta să îmi mai limpezească din gânduri. Dintr-o dată aud câteva zgomote din dormitor, opresc apa și îmi înfășor un prosop în jurul corpului. Mă aproprii de ușă încet, ascultând zgomotele, două voci.

-Termină! Gata! Mă predau. O voce feminină urmată de râsete.

-Pisic, nu ți-am zis că dacă te pui cu mine nu vei reuși?

-Iartă-mi nesupunerea și nu mă pedepsii.

Deschid brusc ușa însă nu era nimeni acolo. Însă inima îmi bate mai rău decât dacă ar fi fost cineva străin acolo.

-Încep să înnebunesc!