Destiny

Capitolul 29

-Îți vine să  crezi cât  de repede a crescut? Îl intreb pe soțul meu uitându-mă după Victoria care alerga prin curte.

-Parcă ieri aveam idea că aveai de gând  să  mă părăsești  în fața altarului.

-Și  totusi, uite-ne. Suntem căsătoriți de aproape șaisprezece ani. Trebuie să recunoști, am avut cel mai frumos cadou de nuntă.

-Mami! Vicky nu îmi da păpușa. Eu i-am dat păpușa, de ce nu mi-o da înapoi? Vocea micuței Belle ne face pe amândoi să chicotim.

-Victoria, nu îți mai amăgi surioara și înapoiază-i păpușa. Desi îi place să o supere, cele două se iubesc enorm de mult deși este o diferență de aproape zece ani. Defapt, când Victoria a împlinit 10 ani am aflat că sunt însărcinată din nou. Totul ne mergea ca pe roate. Ares și-a recăpătat insigna și vechiul loc de muncă,  iar eu, ei bine eu am fost mamă cu normă  întreagă. Zi de zi am vrut să  fac parte din viața  celor două comori ale noastre.

-Dar mamă, vreau și eu păpușa.  Victoria adoptă o expresie supărată, își subțiază  vocea și se așează turcește  în mijlocul curtii.

-Fata asa va crește  vreodată?Întreabă Ares chicotind la adresa comportamentului unei fete de 17 ani.

-Bina atunci. Poți să o ai pe a mea. Eu mă voi juca cu ursul Binny. Inima fiicei mele este atât de mare, întotdeauna s-a lăsat pe ea pentru sora sa, deși are abia 6 ani.

-Oh! Cine te iubește pe tine? Cine te iubește  pe tine? Victoria o ridică  pe Belle, învârtind-o, cea mică țipând  și  râzând în același timp. Îi  dai și  lui Vicky un pupic?

-Aham. O lasă pe Belle jos și se lasă la același nivel cu ea, iar cea mică o pupă, mai apoi îmbrățișând-o.

-Victoria! Din partea cealaltă a gardului se aude vocea lui Denis, la scurt timp peste gard este aruncat un rucsac ca mai apoi să sară și  el. Bună ziua mătușa, unchiule.

-Bună și tie Denis. Ști ca avem și poartă, nu? Sarcasmul soțului  meu mă face să îl lovesc peste braț. Îmi dau jos pălăria, făcându-i semn lui Denis să se așeze jos.

-Dorești  ceva de băut?

-Sigur, de ce nu? Poate și  ceva de mâncare. Dacă  vrei și  un dormitor. Toți  începem să râdem la gluma lui Ares. Deși, este adevărat  Denis petrece foarte mult timp cu Victoria. Ceea ce ne bucură, fiindcă o știm în siguranță.

-Nu mulțumesc  unchiule Ares. Am venit doar să o iau pe Victoria. Will și ceilalți  deja ne așteaptă la piscină. Ești  gata?

-Will?! Cea mai mare greșeală Denis. Să pomenești un nume de băiat în fața soțului meu. Cine este Will? Iubito, unde ai pus cheia de la dulapul cu arme?

-Scumpule, sunt prieteni. Lasă-i să se distreze. Îmi așez mâna pe pieptul lui iar acesta se mai relaxeaza.

-Să vă  distrați. Denis, ai grijă  de verișoara  ta.

-Mami, pot să merg și  eu la piscină? Vreau și eu.

-Desigur scumpo. Hai îmbrăcate  Oh nu Ares! Nu o să faci asta. Se pare că vom merge și  noi Victoria. Și  a făcut-o . Iubito, îmbrăcate.

-Ares, mai sunt eu femeie de bazin? Aproape că sunt babă. La cei treizeci și opt de ani ai mei arăt totuși destul de bine, însă nu vreau ca el să fie prea sufocant cu fiica lui. Însă îmi aruncă o privire urâtă și ajung să zic ca el.

***

Îmi  așez geanta lângă mine iar eu mă așez  pe un sezlong. Ares este în piscină cu cea mică. Îmi  așez ochelarii pe ochii  și  deja îmi pot da seama că  Ares o supraveghează  pe Victoria.

-Mami, hai și  tu în apă.

-Nu iubito. Mami vrea să  stea la soare.

-Dumnezeule John ești incredibil. Ți-am mai zis odată, nu-l cunosc de tipul ăla. Vocea fetei de lângă mine îmi atrage atenția, așa că îmi  întorc capul spre cei doi.

-Dar ar vrea să te cunoască Megan. Nu l-ai vazut cum te privea? Încă puțin și îi curgeau balele.

-Nu ești normal omule. Bărbatul vru să mai zică  ceva însă doar plecase, iar fata începuse  să plângă.

-Îmi cer scuze, iar abia acum mi-am dat seama că  mă holbam la ea.

-Off! Eu îmi  cer scuze. Mă  cam holbam.

-Normal, la circul ăsta...

-Hey, stai linistită. Este doar gelos, o să îi treacă  repede. Mă uitam la voi, fiindcă îmi amintiți de mine și de soțul meu când eram adolescenți.

-Sunteți căsătorită? Am crezut că sunteți mai tânără. Se scuză ea frecându-și ceafa.

-Uite, bărbatul  acela din piscină cu fetița pe umeri. Ei sunt soțul meu și fiica mea. Iar fata aceea cu costum albastru neon este fiica mea cea mare. Cred că sunteți apropiate de vârstă.

-Nu o să se întoarcă. Zice ea privind peste umăr.

-Hey! O să se întoarcă. Stai linistită, pe cât  de mare îl  vezi și  acum este o fire foarte geloasă. Fi atentă. Ares, scumpule.

-Da iubito?

-Puiule, tipul ăla s-a uitat la sânii  mei. În secunda următoare o ia pe Belle de pe umerii lui și  o lasă lângă  sora ei, apoi venind în fuga lângă mine. Eu și fata de lângă mine începuserăn deja să  râdem.

-Care? Care este obsedatul ăla?

-Poartă pantaloni negrii, stătea  cu o fetiță pe umerii săi. Acesta zâmbește și  mă săruta pe buze.

-Umm!Megan, ști...am cam greșit.

-Ți-am zis eu, îi mimez fetei iar aceasta doar zâmbește.

-Mamă, ți-am zis că o să îți vină costumul meu. Victoria vine cu Belle în brațe, așezându-se pe șezlongul nostru.

-Mami, vreau un frătior. Eu, Ares și Victoria ne uităm unul la celălalt si apoi începem să râdem. Cuvintele fiicei mele parcă ar fi copiate de la tatăl  ei, care își dorește și un băiat.

Mă bucur de familia mea din plin. Am cea mai frumoasă familie și cea mai unită. Cred că până  la urmă acesta a fost destinul nostru. Să suferim câțiva ani ca să putem fi fericiți. O viață întreagă.

-Tu ai fost destinul meu.