Destiny

Capitolul 18

-Hey, nu te speria. Eu doar am glumit cu tine. Încercam să mai destind atmosfera. Gemma încerca doar să mă ajute, însă ceea ce a spus m-a pus pe gânduri. Am luat telefonul de pe noptieră și am început să număr. Hmm! Unu, doi, trei, patru săptămâni îmi întârziase. Cum mama naibii nu am observat asta? Destiny, ești bine?

-Umm Gemma, mai ai numărul de la acea clinică? Vocea mea ieșise mult mai șoptită decât aș vrea. Nu spun că nu vreau copilul ăsta, însă acum este prea...nu știu. Cu tot ceea ce se întâmpla pe aici in ultima perioada... Oh nu! Se întâmplă exact ca acum 3 ani.

-Aham! Pentru când programarea?

-Chiar azi. Cât mai rapid. Oh Doamne! Spune-mi doar că am uitat să îmi notez în calendar. Gemma se ridică de pe pat, ieșind pe hol pentru a putea vorbi  la telefon, iar eu că să mă schimb de pijamale. Îmi iau repede pe mine o fustă și o bluză și deschid ușa pentru a o lăsa pe Gemma să intre.

-Bun, o asistentă ,destul de drăguță, a reușit să te introducă printre pacienți. În urmatoarele treizeci de minute putem fi acolo.

-Perfect. Mai am o singură rugăminte, vreau ca Ares și Rob să știe că am fost doar să bem un ceai și să ne relaxăm puțin.

-Deși nu îmi place să îl mint pe Robert, o voi face pentru tine. Acum pregătește-te, eu mă duc să întorc mașina.

Inspir adănc căutându-mi pantofii în  timp ce îl apelam pe Ares. Nu vreau să știe nimic până nu este nimic sigur.

"-Da iubito?

-Umm! Babe, eu și Gemma vom ieși prin oraș. Asta în caz că ajungi înaintea mea.

-Bine iubito. Aveți grijă de voi.

-Și tu iubire."

Astăzi este ziua lui iar eu pur și simplu am uitat. Ce fel de iubită sunt eu? Îmi încalț repede pantofii coborând la mașină, Gemma deja mă aștepta cu masina pornită. De ținut  minte, nu trebuie sa superi o femeie însărcinată. Poate fi foarte irascibilă.

-Cât ai?Îmi fac curaj într-un final să întreb.

-Ha?

-Cât timp de sarcină? Reformulez întrebarea pentru a o lămuri.

-Aaa! În jur de cinci luni și jumătate.

-Deci în curând vei putea afla sexul copilului. V-ați gândit la un nume?

-Eu nu, fratele tău da. Apropo, fratele tău are numai nume ciudate pentru copilul nostru. Unele nici măcar nu sunt sigură că există. Amândouă începem să râdem de fratele meu. Într-adevăr, fratele meu poate fi foarte ciudat câte odată. Mereu când eram copii el inventa tot timpu jocuri. Jocuri pe care mereu le câștiga, asta fiindcă schimba regulile mereu. Am ajuns. Concluzionează  Gemma iar eu îmi mușc buza de jos de emoții. Coborâm din mașină, intrând în cabinetul doctorului.

-Avem o programare, Destiny Forbes. Bun, dacă nu era Gemma cu mine eram terminată, fiindcă tocmai ce mă întrebam cine este Destiny Forbes.

-Da, doctora este liberă. Puteți intra. Gemma mulțumește politicos apoi mă trage de mână la doctoră.

-Bună ziua, doctora era o femeie la vreo 30 și puțin de ani, destul de frumușică ce-i drept. Cu ce vă pot ajuta?