Destiny

Capitolul 14

-Ares? Dormi? Îmi  așez din nou capul pe brațul său, negăsindu-mi locul.

-Nu, de ce? De când fratele meu și Gemma au plecat nu am prea mai vorbit. Mi-a adresat doar câteva onomatopee.

-Nu pot să dorm. Am vrut să mă așez cu capul pe pieptul său însă s-a ridicat din pat.

-Ei bine,nici eu. Vrei un pahar cu lapte cald?

-Nu. Mă trântesc înapoi pe pernă în momentul în care pleacă. Privirea îmi cade spre geam, stelele și luna erau singura sursă ce lumina încăperea. Pe birou se afla unul din caietele lui Ares, mă ridic pe marginea patului luându-mi halatul peste cămașa de noapte, apoi mă așez pe scaunul de la birou, aprinzând veioza. Una din pasiunile lui Ares, să deseneze. Deschid caietul, admirând unele din lucrările lui. Cred că șase desene erau atât de reușite încăt nici nu imi venea să cred. Două erau portretele mele. Însă trei persoanele nu știam cine sunt, o fată brunetă, destul de tânără , o femeie mai în vârstă și o fată blondă.

-Numele lor sunt Jessica, Amy și Victoria. Spune el arătând în parte spunându-le numele. Acel copil sunt eu, am găsit  o poză prin lada bunicului și a ieșit asta.Victoria este mătușa mea, cea care a luat locul mamei mele, Jessica. Iar Amy este fiica ei. Nu le-am mai văzut de 3 ani.

-Ares, ști... eu...

-Hai să dormim Destiny, a fost o zi destul de grea. Se așează în pat, iar eu alături de el. Până să îmi așez capul pe pieptul lui acesta se întoarce într-o parte, cu spatele la mine. Grozav! Mă întorc pe partea opusă punându-mi mâna la gură pentru a înăbuși suspinele. Va fi o noapte lungă.

****

De când Ares a plecat la muncă stau în pat, cu picioarele ridicate la piept, uitându-mă la televizor. Sau cel puțin așa încercam. După multe ore pierdute în fața televizorului m-am decis. M-am ridicat din pat, mi-am făcut un duș, m-am schimbat și am plecat. Bineînțeles după ce am făcut câteva săpături. Adevărul este că a durat cam douazeci de minute, însă sper că a meritat.

Mă aflam în fața unei case cu mult mai mare decât cea a mea și a lui Ares, grădina din față era plină cu flori. Deschid portița, pășind pe aleea pavăză, mirindu-mă că nu a apărut cineva până acum. Apăs soneria de vreo două,trei ori până când o femeie roșcată îmi deschide ușa. Semăna destul de mult cu femeia desenată de Ares.

-Umm, bună ziua...

-Destiny! Afirmă ea luându-mă în  brațe. Dumnezeule, de când nu te-am vazut! Ce mare ai crescut. Hai intră, intră. Sunt trasă efectiv în casă de către doamna aceasta. Ia un loc, vrei o cafea, un ceai, ceva?

-Poate doar un ceai.

-Perfect. Georgia, adune câte un ceai de mentă. Câți ani să fie?

-Cred că trei. Știți, doamnă Jessica...

-Nici acum nu ai terminat să îmi spui "doamna"  Zi-mi doar Jessica.

-Umm, Jessica... Ști... Eu nu îmi amintesc de dumn...de tine. Mare parte a amintirilor mele sunt amestecate și văd mi de chipuri.

-Știu...Când m-a sunat Cecile ieri am crezut că a înnebunit. Dar uită-te aici. Ești în fața mea dupa atâția ani. Ceva s-a întâmplat de te afli aici.

-Umm, cam așa ceva. Vezi tu Ares este liber...

-Ares a fost eliberat? O voce venită din spatele meu mă face să mă întorc surprinsă, în momentul în care m-a văzut , fata s-a înroșit la față. Ce cauți aici?