Destiny

Capitolul 1

-Oficial ești șomeră.

-Există și o parte neoficială?Îl atac pe fratele meu luând încă o gură din bere.

-Da, neoficial ești terminată.

-Vai domnule Evident. Nu mi-a zis mama să fac medicina? Nu domne. Destiny se vede mare doctoră de nebuni.

-De fapt, psiholog. Ridică din umeri strâmbând ușor din buze. Dacă vrei, pot vorbi cu Gemma. Poate îți va găsi ea ceva.

-Ai face asta pentru mine?

-Aș face orice pentru tine. Doamne cât de mult îmi iubesc fratele. Nu este doar un frate, este și cel mai bun prieten al meu. Acum adu-mi încă o bere. Asta e goală. Îmi întorc privirea spre el iar acesta zâmbește prostește. Te rog?

~~A doua zi~~

Versurile melodiei mele preferate mă trezesc din somn, întind mâna, pipăind pe noptieră, telefonul. Într-un final ridic puțin privirea pentru a îl putea vedea, oftez văzând numărul fratelui meu.

"-Alo?Răspund eu somnoroasă.

-Des, am vorbit cu Gemma. Te va ajuta. Doamne! Cum poate să fie mereu atât de energic după o noapte de băut?

-Aham...

-În 20 de minute va fi la tine acasă . Să fi gata.

-Robert Forbes! De ce naibii n-ai sunat mai devreme?Mă ridic brusc din pat luându-mi papucii în picioare.

-Am uitat.

-Foarte bună scuză frățioare. "

M-am spălat repede pe față și pe dinți apoi mi-am îmbrăcat la fel de repede o rochie albă și sacoul. Claxonul mașinii mă anunta că Gemma a ajuns deja, așa că sunt obligată să îmi arunc papucii din picioare și să-mi încălt pantofii din mers. Încui ușa în urma mea iar Gemma deschide geamul uitându-se peste ochelari la mine.

-Nu te uita așa, îmi pot imagina ce față am. Nu am apucat să mă machiez. Aceasta rade usor și imi întinde o borsetă. Deschid confuză fermoarul, înăuntru aflându-se trusa ei de machiaj. Ești cea mai tare.

-Am avut o bănuială că nu vei fi gata. M-am mirat când m-a sunat Robert.

-Am nevoie disperată de un loc de muncă. Dacă nu voi putea să mă întrețin singură, mama îmi va scoate ochii că am făcut facultatea degeaba și tot felul de chestii.

-Nu credeam că ai avea curajul. Eu una nu aș fi lucrat niciodată acolo.

-Bun, unde mama naibii este locul ăsta de muncă? Vorbești de parcă ar fi vorba de sfârșitul lumii.

-Fratele tău nu ți-a explicat unde este?

-Aaa, nu. Ce loc de muncă este?

-Psiholog. La închisoare.

-Închisoare?Întreb mărind ochii. Ok, nu poate fi chiar așa rău. Totuși este de femei, nu?

-Umm...

-Oh nu...Oh nu... Doamne Gemma! Nu pot să fac asta. Poți să întorci mașina.

-Ești sigură? Dau din cap în semn de da iar ea oftează. Ok, atunci te poți întoarce la doamna Forbes și să îi spui că a avut dreptate. Inspir adănc și îmi iau inima în dinți.