Destiny

Capitolul 2

Bun, pe asta de unde naibii ai mai scos-o?

-Ști, îmi pari atât de cunoscut. Pot jura că te cunosc. În capul meu suna mult mai bine. Acesta se uită uimit la mine apoi își întoarce spatele.

-Asta le spui tuturor deținuților  pentru a îi face să vorbească?

-Alo, Pământul către Destiny. Fratele meu își flutură mâna prin fața mea pentru a îmi atrage atenția. Este a nu știu câta oară când se întâmplă să mă pierd în gânduri. Defapt, în același gând, mereu și mereu.

-Scuze, eram cu gândul în altă parte.

-Mda, asta puteam și eu să văd. Oricum, să ciocnim pentru noua slujbă. Ridică cele două pahare , al lui fiind plin cu șampanie, pe când al meu cu suc de mere. După noaptea trecută mă lipsesc de orice fel de alcool câteva zile. Când vei incepe munca?

-Chiar mâine. La ora 8 trebuie să fiu acolo. Mi-ai văzut cumva ochelarii? Puteam să jur că i-am lăsat undeva pe aici.

-Îi ai pe cap, bravo Destiny.

-Ști, azi s-a întâmplat un lucru atât de ciudat. Când mă ocupam de un pacient, puteam să jur că îl cunosc la perfecție. Însă nu știam sub nicio formă cine mama naibii e. Să fie din perioada aia?

-Posibil. Ridică umerii neștiutor și se așează pe canapea. Oricum, lăsând munca la o parte, ai mai vorbit cu...

-Dumnezeule Robert, nu mă voi împăca cu el. Aproape că țip la fratele meu acesta strâmbându-se.

-Vroiam să te întreb daca ai mai vorbit cu Kim.

-Ups! Am sunat-o azi pe zi. Își căuta și ea de muncă. Îmi arunc o privire pe peretele din spatele fratelui meu si oftez. Este deja ora nouă si jumătate.

-Cred că mai bine plec. Este destul de târziu. Te las să te odihnești. Termină paharul și apoi ia o gura zdravănă din sticlă.

-Acolo de unde vi, printre maimuțe, nu existau pahare, nu?

-Dar pe planeta nebunilor , de unde vi, nu există eficacitate? Este mai eficace să beau direct de la sursă decât să beau din pahar. Îmi dau ochii peste cap si îi dau geaca din cuier.

-Măcar ști ce înseamnă "eficace"?

-Nu, dar sună inteligent. Închide ușa iar eu rămân uimită, însă la scurt timp râsul mă pufnește. Auzi tu, sună inteligent. Off, odihnește-se Destiny, o să ai nevoie. Da, chiar am nevoie. Mă las ușor pe vine, notând pe un bilețel pe masă.

"P.S.: Destiny, încetează să mai vorbești cu tine însuți.

Semnat tu."

Râd ușor apoi așez pixul între foi. Pătuțul meu mă așteaptă.

~~~~~~

Îmi așez și ultima pernă pe pat si ordinea este gata. Să îmi aducă aminte cineva, de ce mama naibi sunt 5 perne când eu dorm doar pe una? Îmi așez pantalonii evazați, trag perdelele lăsând lumina să intre și sunt gata de plecare. Îmi iau geanta pe umăr și telefonul, taxiul tocmai ajungând în fața casei mele.

Taximetristul mă lasă în fața  închisorii, îi plătesc cursa și apoi cobor , scuturându-mi hainele, deși nu aveau nici măcar o scamă. O altă zi, un alt nebun.

-Bună dimineața doctor Forbes, sunt întâmpinată cu aceași frază la toate cele 5 grilaje. Nici acum nu am înțeles rolul acestor grilaje. Da, m-am uitat la multe filme cu închisori și dastea. Dar de ce să pui atâtea grilaje până la un birou? Cine ar vrea să fugă din celula în cabinetul doctorului de nebuni?

-Doamna Forbes, gardieni aflați la ușa cabinetului meu mă salută printr-o mișcare a calului și o rostire a numelui. Intru înăuntru, "admirând" din nou aceași încăpere.

Mă așez la calculator, împingându-ma cu scaunul cu rotile până la dulapul cu dosare. Toată lumea râdea de mine fiindcă am vrut să fac această meserie, însă asta e meseria care mă reprezintă. Doresc să pot îndrepta ceva. Cum ar fi mentalitatea oamenilor, chiar și deținuții de aici sunt și ei oameni și se pot schimba. Asta este ideea mea.
Rămân privind într-un loc fix apoi îmi scutur capul ridicându-mă. Deschid ușa, cei doi întorcându-se spre mine.

-Aș vrea să îl văd din nou pe Ares. Aceștia înclină capul în semn de da și apoi pleacă.

Exact cum i-am zis și ieri, voi continua așa până îl voi face să vorbească. Simt o adevărată "poveste" în el. Chiar și numele stârnește interesul. Cei doi gardieni îl aduc înăuntru, desfăcându-i cătușile de la mâini și lanțul acela de la picioare apoi ies de aici.

-Bună din nou, îl salut luând o gură de cafea. Ți-am zis că voi face chestia asta zilnic, Ares.

-Mda, neinteresant. Se lasă un pic pe față apoi îmi ia paharul cu cafea din față. Nu te-aș sfătui să bei așa ceva. Ia o gura zdravănă din pahar, lăsând paharul aproape gol.

-Deci, ce spui? Vrei să comunicăm?

-Deci, ce spui? Vrei să taci? Tac pret de câteva secunde și arunc un ochi peste dosarul ținut de vechiul medic.

-Ares. Zeul războiului și  al vărsării de sânge. Ciudat nume de dat unui copil.

-Să spunem că mama mea nu a fost una dintre cele comune. A vrut ca fiul ei sa fie unic. Iar toți să se teamă de el.

-Si s-au temut? Văzând că nu primesc niciun răspuns am întrebat din nou. S-au temut de tine? Într-o secundă mâna lui s-a așezat pe gâtul meu, strângând.

-Tu te temi?În acele momente părea turbat, însă n-am reacționat cât să îi dau satisfacție.

-Nu...îmi...este ...frică...de...tine. Îmi dă drumul, așezându-se înapoi pe scaun. Ști ce cred? Îmi fac curaj să vorbesc în timp ce îmi frec ușor gâtul.

-Um? Ce crezi tu. Își trântește picioarele pe masă, pocnindu-și degetele.

-Că ai avut o copilărie destul de urâtă. Pot spune după ochii tăi  că acea perioadă din viața ta te-a marcat negativ. Cred că a fost din cauza unuia dintre părinți. Un simplu gest mă face să-mi dau seama că am dreptate, pupile i se dilataseră preț de câteva secunde dar totuși își menține poziția. Tatăl tău? Nu spune nimic și nici nu face nimic, deci nu. Mama ta. Ochii i se măresc. Deci am dreptate. Ce ar fi să-mi spui ce îți amintești din copilărie.

-Ai dreptate, mama mea a fost o persoana...agresivă să spunem. Nici măcar nu știu cine este tatăl meu. Mama era o bețivă, iar eu eram forțat să fur pentru a îi aduce băutură. Erau zile când nu puteam să fur, iar ea doar mă arunca în beci cu zilele, fără mâncare, doar apă și pâine. Își aducea bărbații  în casa noastră.

Îl privesc uimită și nu îmi pot da seama dacă minte sau spune adevărul. Când mă pregăteam să spun ceva, el începe să râdă puternic.

-Nemernicule! Aproape că am crezut.

-Și eu aproape am crezut ce ziceam. Ți-a mai zis cineva că ești tare credulă?

"Ți-a mai zis cineva că ești tare credulă?" Vorbele astea...Pot jura că le-am mai auzit.

-Te cunosc de undeva?