Destiny

Capitolul 24

Mă uitam la ea ca și cum aș visa. Nu îmi  venea să  cred că  este aici.

-Nu te agita. Am venit aici fiindcă m-au sunat la spital că  ai fugit. Data viitoare nu îți  mai uita telefonul. Îmi aruncă telefonul, îl  prind rapid iar ea pleacă.

Ce tocmai s-a întâmplat? A durat un minut până m-am trezit la realitate. Însă  imediat ce mi-am revenit am fugit după  ea. M-am uitat în stânga și  în dreapta. Ce naiba? Să  fi dispărut  așa repede? Normal Ares, ce credeai? Că  va veni  și  te va îmbrățișa ca și  cum totul este ok? Voiam să intru în casă  când  dintr-o dată  i-am auzit râsul. L-aș putea recunoaște  oriunde. Am mers în josul străzii  iar la câteva mașini distanță de  mine era Destiny, vorbea la telefon.

-Dumnezeule Chase! Sunt însărcinată pentru numele tuturor plăcintelor. Începe să râdă  la ceva ce i s-a spus. Cine dracu e Chase? Mai ai mult? Am înghețat  Ți-am  zis să nu pleci că  nu durează mult. Hai că ți-am  văzut  mașina. Eu sunt nebuna care se află pe trotuar vorbind la telefon. Ok.

M-am apropiat de ea și  chiar atunci un Jeep a oprit lângă ea. Din mașină coborând un tip, își dă geaca jos așezând-o pe umerii ei, aceasta chicotind usor. Ăsta a fost semnalul meu. M-am repezit la tipul ăla, apucându-l de gulerul cămășii  și lipindu-l de mașină.

-Ares! Dă-i  drumul imediat.

-Îți  dau o ocazie să o tai de aici și  să nu o mai cauți niciodată.

-Iat tu ai o ocazie să îmi dai drumul. Am ridicat pumnul să îl lovesc însă mi-a fost oprit de mâna micuță  a lui Destiny.

-Am zis să îi dai drumul! Aproape că mărăie la mine dar eu nu o ascult.

-Cine ești tu? Îl  întreb  pe tipul care nici măcar  nu a tresărit  când  am ridicat pumnul să îl  lovesc.

-Nu îi  raspunde. Ares dă-i drumul.

-Să ghicesc, acum tipul ăsta  îți încălzește  patul? Ce îi vei spune copilului? Că  i-ai lăsat  tatăl  pentru o nouă...

-Haide Destiny. Tipul îmi  smulge mâna din strânsoare și deschide portiera pentru Destiny. Acest lucru m-a înfuriat la culme așa că l-am întors spre mine și l-am lovit cu toată forța mea, făcându-l să cadă din picioare. M-am năpustit asupra lui cu pumnii. O auzeam pe Destiny cum strigă  însă  nu o ascultam. A încercat să îmi  oprească  pumnul să îl  mai lovească, însă tot ce s-a întâmplat  a fost că am lovit-o pe ea. M-am ridicat instantaneu vrând să mă apropi de ea, însă cu o mână mi-a făcut  semn să mă opresc, cu cealalta își masa obrazul lovit.

-Doamne Chase, îl  ajută cât poate să  se ridice și  să  urce în  mașină în locul pasagerului. Ia cheile mașinii și înainte  să urce la volan se întoarce  cu fața  spre mine inspirând adânc.

-Des, iubito...

-Chase este unchiul Gemmei. Este logodit cu Carl Johnson. Trântește portiera și  demarează  în trombă.

Felicitări  Ares. Ești  un tâmpit.

Destiny POV:

-Bun, cât  timp mai ai de gând să stai închisă în camera asta? Fratele tău a ajuns să creadă  că ai făcut pânze de păianjen  Din seara aceea am refuzat să mai ascult orice are legătură cu el sau cu numele lui, așa că m-am închis în cameră. Deși a trecut o săptămână, vânătaia de pe obrazul meu și gaura din inimă nu s-au vindecat.

-Încă trei sau patru luni. Apoi voi putea pleca în Siberia, mă voi căsătorii cu un eschimos și vom locuii într-un  iglu.

-Ști că...Ehh, nu mai contează. Baftă cu eschimoși tăi.

-Stai! Strig după ea înainte să părăsească camera. Ști, poate o plimbare prin mall nu ar strica.

-Mă  bucur, fiindcă am câteva cumpărături de făcut iar cum fratele tău este liber, ei bine, și cărăușul meu este liber.

-Te-am auzit!Țipă Robert care trăgea cu urechea, iar noi două ne abținem cu greu să nu râdem.

-Te așteptăm jos. Dau ușor din cap iar Gemma închide ușa în urma ei. Mă ridic de pe pat și  mă  așez în fața oglindei uriașe. Pe zi ce trece burtica mea crește, iar faptul că Ares nu este aici doare cel mai tare. Dar asta merită. Oftez și îmi scot tricoul de pe mine, îmbrăcând o fustă lungă neagră și un maieu roz destul de larg. Cobor alături de cei doi, având sandalele în mână. Fratele meu se uită confuz apoi se dă în spate scuturând mâinile.

-Nu și tu... te rog...

-Haide Rob, nu mă pot încheia la beretă.

-Fie! Mă așez pe scaun ridicând piciorul pentru a mă putea încheia.

-Mă simt precum  Cenușăreasa. Fac o mică glumă dar fratele meu mârâie. Se ridică luându-și cheile mașinii și iese afară înainte să mai spunem ceva.

-L-am cam călcat pe bătături în ultima perioadă, nu? Întrebarea Gemmei mă face să ridic din umeri.

-L-am avertizat că o să fie greu cu două femei însărcinate.

Amândouă râdem și ieșim afară, urcând în mașina fratelui meu. Când îi  văd așa fericiti pe cei doi simt un gol în stomac. Inima îmi zice să îl iert, însă mintea îmi spune tocmai invers. Adevărul este că îmi lipsește enorm de mult, însă nu pot accepta ideea că m-a putut lăsa singură și că a putut crede că eu și Chase...Yuck!

-Destiny. Te-am întrebat dacă este frumos body-ul ăsta.

Când am ajuns așa repede în magazin? Bravo Destiny ai dormit cu ochii deschiși.  Din nou.

-Umm! Da este foarte frumos. Body-ul pe care Gemma mi-l arăta era gri, având scris cu negru "Mommy loves me", iar în loc de "o" se afla o inimioară. Gemma, scuză-mă, însă trebui neapărat să găsesc o baie. Simt că o să explodez.

-Sigur Destiny. Te aștept la ăla de mâncare chinezească.

Nu aveam nevoie la baie, doar să stau singură. Le sunt recunoscătoare că mă lasă să locuiesc la ei, însă simt nevoia să fiu singură. Mă plimbam prin mall și tot ce vedeam erau cupluri și copii. Într-un final mă așez pe o bancă pentru a îmi trage răsuflarea o clipă. Stând acolo și privind pierdută nici nu am observat când cineva s-a așezat lângă mine, abia când a vorbit.

-Ști, încă aș  vrea să  te omor.