Destiny

Capitolul 8

Ares POV:

Îmi așez rucsacul din nou pe umar, parcă încă nevenindu-mi să cred că de azi sunt un om liber.

-Gata Ares? Te eliberează? Vechiul dar bunul meu prieten, Fabian, mai are de stat încă șase ani. Asta doar fiindcă a primit un avocat prost din oficiu, deși era nevinovat, l-au condamnat la 10 ani de închisoare.

-Gata frate. Stai liniștit, nu va dura mult și te voi scoate și pe tine de aici.

-Nu îți face griji pentru mine Ares. Tu găsește-o pe tipa aia.

-Așa am să fac. La revedere. Aș fi vrut să pot da măcar noroc cu el, însă gardul ăsta ne despărțea. Inspir adănc în momentul în care văd porțile deschizându-se. În fața închisorii se aflau Des și avocatul care m-a scos de acolo.

-Este bine în libertate?Vocea avocatului mă face să îmi iau ochii de pe Destiny. Oare cum ți-ar sta legat și cu scotch la gură dragă avocatule?

-Foarte bine. Îți multumesc încă odată. Întind mâna respectuos.

-Nu îmi mulțumi mie. Mulțumește-i doctorei tale. Dacă nu era ea poate încă te aflai acolo. De ce oare îmi pare a fi mai degrabă o rugăminte?

-Multumesc doamnă Forbes. Aceasta își dă ochii peste cap dar zâmbește.

-Domnule Ares, ce spuneți să vă duc cu mașina unde aveți nevoie?

-Sigur, mulțumesc. Însfârsit am scăpat de tine avocat nesuferit. Destiny îmi face semn din cap să urc în masina, ea făcând același lucru.

-Unde te pot lăsa Ares?

-Umm, nu știu. Poate la un motel foarte ieftin? Când m-au arestat tot ce aveam asupra mea erau doar 100 de dolari, iar cardurile cred că au fost de mult blocate.

-Pai azi, dar mâine? Ce vei face?

-Nu știu, voi încerca să sun din prieteni.

-Umm, ști...Eu am un dormitor liber. Dacă vrei, poți rămâne în seara asta aici, iar maine te voi duce chiar eu unde ai nevoie. Ce spui?

-Destiny, nu vreau să abuzez de încrederea ta, ai făcut deja destule pentru mine. Cred că am sa mor dacă am sa intru în casa aia.

-Deci așa rămâne. Dormi la mine. Bun. Ai vreo preferință pentru cină?

-Umm, nu?

-Perfect. Mâncare chinezească să fie.

De unde o avea atâta energie?

-Crezi că mă poți lăsa până într-un loc înainte? Trebuie să întâlnesc pe cineva. I-am promis că atunci când am să ies am să o vizitez.

-Umm, sigur. Ce adresă?

-Dacă conduci tot înainte o să recunosc casa. Sau cel puțin așa sper.

Ocazional o privesc cu coada ochiului cum bate ritmul cu degetul arătător pe volan. Telefonul ei începe să vibreze, pe ecran apărând poza fratelui ei. Îl așează în suport, răspunzând și pornind difuzorul.

-Da Rob?

-Surioara mea iubită...

-Ce vrei Robert?