Legende si Mituri

Fantoma de la templu

     A fost odată ca niciodată, într-un sat din îndepărtata Japonie, un magazin de dulciuri. Toţi copiii care veneau după bomboane intonau un cântecel nostim:

„O bomboană,

Două bomboane,

Trei bomboane..."

Într-o zi, o tânără femeie însărcinată, cu mersul agale, cu fața tristă și palidă, a trecut pe lângă magazin. În miez de noapte, la același magazin, s-au auzit câteva bătăi în ușă. Şeful magazinului a deschis uşa, iar în prag era frumoasa femeie însărcinată cu faţa palidă. Ea a întins o monedă de 100 yeni şi l-a rugat pe vânzător să-i vândă o bomboană. El a luat moneda și i-a dat o bomboană. A doua noapte, femeia a venit din nou să cumpere o bomboană. Faţa ei era şi mai palidă decât noaptea trecută. Vânzătorul i-a dat bomboana şi i-a spus:

– De acum încolo, te rog să vii ziua şi nu noaptea.

Ea şi-a cerut scuze rugându-l să-i vândă totuşi o bomboană. Glasul îi era disperat, corpul slăbit, ochii stinşi...Sleită de puteri, a treia noapte a venit iarăşi cu faţa de o paloare şi mai accentuată.

Negustorul a întrebat-o:

– De unde vii? Eşti străină de acest sat?

– Sunt venită aici doar de câteva zile, i-a răspuns femeia.

 Dar în timp ce-i răspundea, nu i se vedea faţa, aceasta fiindu-i acoperită de părul lung, răsfirat şi bogat. Femeia a continuat să vină şi în nopţile următoare. În a şaptea noapte, plângând şi cu glasul stins i-a spus vânzătorului:

– Acum n-am bani, dar am nevoie de o bomboană.

Când omul a refuzat-o, femeia şi-a desfăcut kimonoul, iar el surprins, i-a oferit de îndată bomboana cerută. Tânăra i-a mulţumit pentru bunătate. Curios, vânzătorul s-a hotărât s-o urmărească; de la magazine, ea a apucat pe drumul ce ducea la templul de la poalele muntelui. După ce a trecut de poartă, a luat-o pe lângă templu, îndreptându-se spre grădina acestuia, apoi a dispărut...În grădină se auzea glasul stins al unui bebeluş ce plângea. Omul a alergat la preotul templului şi a povestit ceea ce a văzut şi auzit. Apoi, împreună cu preotul a ieşit mergând pe urma femeii. Spre marea lor nedumerire şi mirare au găsit în cale o mânecă de la kimonoul ei. Preotul a spus:

– Îmi amintesc de acest kimono. Acum o săptămână, o tânără doamnă m-a vizitat şi mi-a zis că se simte rău cerându-mi îngăduinţa de a înnopta aici, pentru că nu avea bani să meargă la hotel. I-am permis ca în acea noapte să doarmă la templu. În seara aceea, ea mi-a spus că merge la părinţii ei pentru a naşte copilul şi mi-a arătat nişte hăinuţe frumoase de bebeluş. Din păcate, a doua zi am găsit-o moartă. Neştiind cine este şi de unde vine, i-am făcut slujba de înmormântare şi am îngropat-o în grădină cu hăinuţele copilului şi 6 monede a câte 100 de yeni. Surprins, omul l-a întrebat pe preot:

– 6 monede spuneţi? Cu vocea tremurândă, omul l-a rugat pe preot să deschidă mormântul.

A doua zi, s-a făcut deshumarea şi, în timp ce preotul spunea o rugăciune, au deschis sicriul din care s-a auzit un plânset.

– Dumnezeule! au exclamat cei doi.

În sicriu au găsit un bebeluş, îmbrăcat în hăinuţe frumoase, în braţele mamei moarte.

– Ea este cea care a venit să cumpere bomboane de la mine, zise negustorul.

– Văd că a pierdut o mânecă la kimonou, adăugă preotul. În acel moment, bebeluşul a început a plânge.

– Trăieşte! Strigară deodată cei doi.

Preotul a luat copilul din sicriu şi a zis:

– Mama lui îi dădea în fiecare zi câte o bomboană în loc de lapte. Am să-l iau să crească în acest templu.

Vestea despre această întâmplare neobişnuită s-a răspândit în toată Japonia, iar magazinul de dulciuri a devenit faimos şi tot mai mulţi oameni îi treceau pragul.

„O bomboană,

Două bomboane,

Trei bomboane..."

Au trecut anii, copilul a crescut, a devenit un băiat frumos şi deştept care a studiat mult şi a ajuns un renumit preot budist în Kyoto, vechea capitală a Japoniei.